Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Theologica „Nume mai presus de orice nume”

„Nume mai presus de orice nume”

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Theologica
Un articol de: † Episcop Daniil Stoenescu - 17 Mai 2026

Comentând cuvântul Sfântului Apostol Pavel, inspirat de Duhul Sfânt, adresat filipenilor, Fericitul Augustin (†430) scria în Comentariul său la Sfânta Evanghelie de la Ioan, 104 (la 17, 1), următoarele: „Umilința pătimirii înseamnă meritul slavei, slava este răsplata umilinței” (cf. Toma d’Aquino, Summa Theologica, vol. IV, Polirom 2025, p. 410); Mântuitorul Iisus Hristos confirmând prin exemplul și pilda vieții Sale propriile cuvinte: „Cel ce se smerește pe sine, se va înălța” (Luca 14, 11).

Prin Întruparea, ascultarea, slujirea, propovăduirea, Pătimirea și Moartea Sa pe cruce, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, a dobândit, prin Învierea, Înălțarea Sa la cer și Șederea de-a dreapta Tatălui, un „Nume mai presus de orice nume” (Filipeni 2, 9) - „cea mai puternică armă, în cer și pe pământ, împotriva diavolului”, după cuvântul Sfântului Ioan Scărarul. „Și a întrebat și Iacob - în noaptea revelației de la Peniel -, zicând: «Spune-mi și Tu numele Tău!» Iar Acela a zis: «Pentru ce întrebi de numele Meu? El este minunat!» Și l-a binecuvântat acolo” (Facere 32, 29). La fel îi răspunde și îngerul Domnului lui Manoe, tatăl lui Samson „de la Țora, din seminția lui Dan”: „La ce mă întrebi de numele meu? Că el este minunat” (Judecători 13, 1 și 18).

Numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos este vestit de către Sfântul Arhanghel Gavriil Maicii Domnului la Buna Vestire: „Și iată vei lua în pântece și vei naște un fiu și vei chema Numele Lui: Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu îi va da Lui tronul lui David, părintele Său, și va împărăți peste casa lui Iacob în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit... De aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Luca 1, 31-33 și 35).

Firul de aur al Rugăciunii isihaste

Numele mai presus de orice nume al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos este firul de aur al Rugăciunii isihaste în Ortodoxie, repetându-se și invocându-se de zeci de ori în „Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos”; iar în inima, Rugăciunea, Liturghia și Teologia Bisericii lui Hristos, „Numele mai presus de orice nume” al Mântuitorului este de asemenea scris cu litere de aur, precum a fost găsit scris, după Sfânta și dumnezeiasca Tradiție, cu litere de aur și în inima Sfântului Mare Mucenic Ignatie Teoforul sau Purtătorul de Dumnezeu, Episcopul Antiohiei, sfâșiat de dinții fiarelor la Roma, în 20 decembrie 107.

Numele Iisus Hristos, primit A Opta zi după Naștere, la Tăierea Împrejur (Luca 2, 22-23), este „Nume mai presus de orice nume” (Filipeni 2, 9): mai presus de numele Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail; mai presus de numele Sfinților și dumnezeieștilor Apostoli Petru și Pavel; mai presus de numele tuturor Sfinților Apostoli și al celor patru Sfinți Evangheliști, Matei, Marcu, Luca și Ioan; mai presus de numele Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului. Numele Iisus Hristos este „Nume mai presus de orice nume”: mai presus de numele Sfinților proroci Isaia, Ieremia, Iezechiel și Daniel; mai presus de numele Sfinților proroci Ilie și Elisei; mai presus de numele Patriarhului Iov; mai presus de numele lui Moise și Iosua, al lui Samuel, David și Solomon; mai presus de numele Patriarhului Enoh și al Patriarhului Noe; mai presus de numele lui Avraam, Isaac și Iacob; mai presus de numele lui Set și al dreptului Abel și, în cele din urmă, mai presus de numele strămoșului nostru comun Adam; deoarece prin El și numai prin El, „Cu noi este Dumnezeu” - Emanuel (Isaia 7, 14; Matei 1, 23).

De aceea, rostim și noi împreună cu psalmistul David: „Cât de minunat este Numele Tău în tot pământul” (Psalmul 8, 1); căci „Ajutorul nostru este în Numele Domnului” (Psalmul 123, 8) și: „Vă binecuvântăm în numele Domnului” (Psalmul 128, 8); căci „Numele Domnului este un turn tare” (Pildele lui Solomon 18, 10) și „O mireasmă vărsată” (Cântarea cântărilor 1, 3) și „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” (Ioil 2, 32; Faptele Apostolilor 2, 21; Romani 10, 13).

În Numele Lui crezând, avem viață

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan spune că tuturor „celor ce cred în Numele Lui, le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12). În Numele Lui crezând, avem viață (cf. Ioan 20, 31), „Că tot cel ce crede în El va primi iertarea păcatelor, prin Numele Lui” (Faptele Apostolilor 10, 43), după cuvintele Sfântului Apostol Petru din casa sutașului Corneliu din Cezareea.

„În Numele lui Iisus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă”, zice Sfântul Apostol Petru către slăbănogul de la poarta templului (Faptele Apostolilor 3, 6); iar prin cuvintele către îngerul Bisericii din Efes, Mântuitorul Iisus Hristos încununează pe cei care au suferit pentru Numele Lui (Apocalipsă 2, 3); și prin cuvintele către îngerul Bisericii din Filadelfia face același lucru, deoarece „Tu ai păzit cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu” (Apocalipsă 3, 8). Prin urmare: „Aceasta este porunca Lui: Să credem întru Numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, și să ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă” (I Ioan 3, 23), pentru ca să putem primi și noi, fiecare, numele nostru cel nou la A Doua Lui Venire, spre viață veșnică (Apocalipsă 2, 17) și ca numele nostru să fie scris în ceruri (Luca 10, 20), în cartea vieții Mielului (Apocalipsă 13, 8; Filipeni 4, 3).