O clarificare necesară

Apoftegma 22 din Patericul egiptean despre avva Antonie cel Mare vine cu o serie de clarificări necesare practicanţilor războiului nevăzut, adică asceţilor, dar nu numai lor. Ca de obicei, trebuie făcută precizarea că dacă astfel de lămuriri sunt indispensabile celor implicaţi într-o luptă intensă în planul duhului, totuşi ele sunt folositoare tuturor celor care vor să înţeleagă ceva în plus despre resorturile intime ale omului în efortul său către desăvârşire. Iată textul despre care vorbim: "Avva Antonie a zis: Socotesc că trupul are o mişcare firească de aceeaşi natură cu el, dar nu lucrează dacă nu vrea sufletul. E o mişcare nepătimitoare. Există şi o altă mişcare, provenită din hrănire şi din încălzirea trupului cu mâncăruri şi cu băuturi. Datorită acestora, temperatura sângelui îmboldeşte trupul spre lucrare. De aceea zice Apostolul: "Nu vă îmbătaţi cu vin, întru care este desfrânare" (Ef. 5, 18). Iar Domnul, în Evanghelie, poruncind ucenicilor, a zis: "Aveţi grijă să nu vi se îngreuieze inimile în mahmureală şi beţie" (Lc. 21, 34). Există însă şi o a treia mişcare, în cazul nevoitorilor, născută din intrigile şi răutatea demonilor. Aşadar, trebuie ştiut că sunt trei feluri de mişcări trupeşti: una firească, alta provenind din negrija la mâncare şi a treia de la demoni".

Sfântul Antonie face aşadar o ierarhizare a mişcărilor sau, altfel spus, a pornirilor pe care omul le are de înfruntat. Ori poate că ar fi mai potrivit să spunem despre aceste porniri că îl însoţesc pe om de-a lungul vieţii sale. Pe primul loc se găseşte o pornire a trupului, nepătimaşă, aflată sub controlul permanent al sufletului. O pornire care nu lucrează împotriva sufletului. Această mişcare este foarte greu de deosebit de cea de-a doua din ierarhia pe care o propune avva Antonie, anume mişcarea care se naşte în mod firesc la nivel biologic şi care, deşi în sine este neutră, este susceptibilă devierii cauzate de excese. Hrana prea multă sau confortul pot determina reacţii ale trupului potrivnice spiritului. Excesul de vin, despre care vorbeşte Apostolul Pavel (Ef. 5, 18), şi generalizând putem spune acelaşi lucru despre orice exces, se opune vieţii duhovniceşti. Un avertisment similar găsim şi în Evanghelii, fiind spus de Mântuitorul Hristos ucenicilor Săi. Parţial citat de avva Antonie, versetul întreg este următorul: "Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuneze inimile voastre de mâncare şi băutură peste măsură şi de grijile vieţii acesteia" (Lc. 21, 34). Prin urmare, excesele care îngreunează inima nu sunt doar materiale, cum este mâncarea sau băutura. Grijile vieţii acesteia asumate peste măsură, în exces adică, se opun vieţii duhovniceşti. Tot ce înseamnă exces dă naştere la o opoziţie a trupului faţă de suflet. În fine, Sfântul Antonie avertizează că există şi o a treia cauză a mişcărilor trupeşti, care depăşeşte biologia şi psihologia. E vorba de "intrigile şi răutatea demonilor", care pentru asceţi sunt cât se poate de reale. Apoftegma se încheie cu o scurtă sinteză a celor trei mişcări ale sufletului: una firească, alta născută din excese şi o a treia pornită de demoni. Din clipa în care originile diferite ale acestor mişcări sunt cunoscute, mai rămâne ca exerciţiu constant diferenţierea lor. Aici covârşitor este discernământul, o virtute socotită de acelaşi Antonie cea mai mare dintre virtuţi, pentru că ea este cea care validează sau nu întreaga asceză.