O emisiune care ne redescoperă România creștină
Diversitatea şi eficienţa lucrării social-filantropice a Bisericii Ortodoxe Române sunt greu de cuantificat, pentru că doar inimile persoanelor care primesc ajutorul la care nădăjduiesc află cu adevărat ce înseamnă filantropia Bisericii. Pentru ceilalţi, din afară, fapta bună a Bisericii poate fi înţeleasă numai prin auzire sau vedere. Despre activitatea filantropică a Bisericii şi bucuria dăruirii am vorbit cu mezzosoprana Maria Jinga, moderatoarea emisiunii „România Creştină” a televiziunii TRINITAS TV.
Stimată doamnă Maria Jinga, emisiunea „România Creştină” a împlinit şase luni în grila Televiziunii TRINITAS TV. Ce a însemnat această perioadă pentru dumneavoastră? Puteţi să ne faceţi un bilanţ al emisiunii pe care o moderaţi?
Nici nu ştiu când au trecut aceste şase luni. Privind în urmă însă, îmi dau seama că aceste luni nu au trecut în zadar şi că emisiunea a crescut de la o ediţie la alta. Când am început acest proiect eram „novice” în ceea ce priveşte activitatea din spatele camerei de filmat. „România Creştină” este un proiect de suflet, în care am crezut şi alături de care am evoluat şi eu. Evoluţia mea se datorează şi echipei extraordinare cu care lucrez şi care m-a susţinut de la început. Am descoperit oameni minunaţi şi o lume despre care se vorbeşte mult prea puţin, am descoperit România creştină.
Având în vedere faptul că aţi cunoscut mai îndeaproape activitatea social-filantropică a Bisericii Ortodoxe Române, puteţi să ne spuneţi ce părere v-aţi format referitor la acest domeniu?
Până cu ceva timp în urmă nu ştiam foarte multe despre această activitate, însă nu pentru că ea nu există, ci pentru că, în general, presa laică nu prea mediatizează astfel de subiecte. Din păcate, posturile comerciale de televiziune sunt mai puţin preocupate să scoată la „rampă” această latură frumoasă. Sincer, nu am înţeles niciodată de ce, mai ales că audienţa se poate face şi din subiecte pozitive, constructive, nu doar din scandaluri.
Biserica Ortodoxă Română susţine o activitate vastă în domeniu, fapt ce se datorează şi Părintelui Patriarh Daniel, care a oferit Bisericii un suflu nou, adaptat vremurilor contemporane. Am simţit acest lucru în toate locurile unde am filmat.
Biserica trăieşte un proces de modernizare şi adaptare la nevoile credincioşilor. Activitatea social-filantropică este vastă şi acoperă toate segmentele. Sunt proiecte minunate ce se adresează copiilor şi educaţiei lor. Prin aceste proiecte se încearcă prevenirea abandonului şcolar, abandon care a devenit practic un flagel, nu doar în România, ci în întreaga lume. Consider că educaţia copiilor este cea mai importantă preocupare pe care ar trebui s-o avem, deoarece ei sunt viitorul.
O grijă aparte este acordată categoriilor defavorizate, precum şi celor aflaţi în suferinţa fizică. Aş enumera două proiecte absolut minunate, cu mare impact: „Donează sânge. Salvează o viaţă” şi „Sănătate pentru Sate”. Zeci de mii de oameni sunt beneficiarii acestor campanii pornite de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului.
La rândul lor, bătrânii fac parte din preocuparea Bisericii prin centrele rezidenţiale şi aş aminti doar câteva: centrul de la Mănăstirea Christiana, centrul de la Biserica „Sfântul Silvestru“ sau centrul de la Precupeţii Vechi. Cantinele sociale reprezintă de asemenea un proiect care se dezvoltă tot mai mult în ultima perioadă şi care ajută cu hrană caldă mii de persoane.
Aşa cum am spus, activitatea social-filantropică se adresează tuturor categoriilor de vârstă, din toate categoriile sociale, iar în cadrul emisiunii „România Creştină” noi am arătat doar o mică parte din această activitate.
Care a fost subiectul care v-a impresionat cel mai mult? Care au fost cele mai frumoase momente din timpul pregătirii și filmării emisiunilor?
Cel mai mult mă impresionează suferinţa oamenilor. Viaţa nu este deloc uşoară, iar pentru unii este chiar dramatică. Fiecare dintre noi are experienţa lui de viaţă, mai mult sau mai puţin fericită, experienţă menită poate să ne întărească şi să ne modeleze ca oameni.
Îmi aduc aminte de două zile de filmări „grele”, cu o foarte mare încărcătură emoţională, zile în care fugeam de colegii mei ca să nu mă vadă că plâng. Am suferit alături de persoanele bolnave de la Centrul Paliativ „Sfântul Nectarie”. Suferinţa aceasta te copleşeşte încă de la primii paşi pe care îi faci în interiorul centrului...
O altă filmare care şi-a lăsat amprenta adânc în sufletul meu a fost cea cu violenţa domestică. Am ascultat poveşti de viaţă inumane şi mă întrebam cum este posibil ca cineva să îndure această degradare umană... Cum este posibil să ne gândim că avem drept de viaţă şi de moarte asupra cuiva? Am avut parte însă şi de momente frumoase.
Vorbiţi-ne despre modul în care publicul dumneavoastră a receptat această emisiune.
Îmi plac oamenii şi tot ceea ce fac, eu fac din dragoste pentru ei. Dacă prin arta mea reuşesc să fac pe cineva fericit, atunci mă consider bogată. Acesta a fost şi motivul pentru care am acceptat să lucrez la această emisiune. O emisiune despre oameni şi pentru oameni.
Publicul este întotdeauna imprevizibil. În ceea ce mă priveşte, am fost mereu o „răsfăţată”. Niciodată nu am avut critici negative nici în viaţa artistică şi nici legate de această emisiune. „România Creştină” a avut un ecou pozitiv şi am fost bucuroasă să constat că oamenii sunt deschişi să ajute. Mulţi colegi artişti m-au întrebat ce pot să facă pentru a se implica în această activitate social-filantropică. Au fost persoane plecate în străinătate care m-au contactat pentru a-şi oferi sprijinul. Prin urmare, publicul meu a primit foarte bine acest proiect.
Cum vedeţi emisiunea pe viitor? V-aţi gândit să mergeţi şi în alte locuri din ţară pentru a filma „România Creştină”?
După cum spuneam la început, activitatea social-filantropică a Bisericii este foarte vastă. În aceste emisiuni, noi am arătat doar o parte din activitate. Am primit propuneri de a filma inclusiv la Cluj, Iaşi, Galaţi sau Buzău, iar lista e lungă. Îmi doresc să le putem onora. Îmi doresc continuitate pentru emisiune, deoarece e vorba despre noi, despre faptul că suntem români şi buni creştini.