Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Interviu Sfintele femei, repere pentru familia de astăzi

Sfintele femei, repere pentru familia de astăzi

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Interviu
Un articol de: Ștefania Coșuleanu - 20 Mai 2026

Femeile Mironosițe au rămas în tradiția creștină simboluri ale credinței statornice, ale curajului și ale iubirii jertfelnice față de Hristos, iar Sfintele Femei Românce au dus peste veacuri aceeași lumină a credinței prin rugăciune, discreție și dăruire. Pornind de la acest model spiritual, IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, ne-a vorbit despre rolul femeii creștine în păstrarea valorilor autentice și despre modul în care exemplul sfintelor femei poate inspira și astăzi familia și societatea. Înaltpreasfinția Sa a evocat chipuri luminoase ale spiritua­lității românești și a explicat de ce sfințenia se construiește prin răbdare, rugăciune și fidelitate în lucrurile mici.

Înaltpreasfinția Voastră, vă rog să dați câteva exemple de Sfinte Femei Românce, care prin modul lor de viețuire au dobândit sfințenia.

Sfânta Teodora de la Sihla rămâne un model al viețuirii isihaste, al retragerii în liniștea inimii pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Prin rugăciune neîncetată, discreție și statornicie, ea arată că a trăit în duhul Femeilor Mironosițe și că a rămas o icoană a unirii mistice cu Hristos. Un alt exemplu este cel al Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeș, ale cărei moaște au fost aduse în spațiul românesc. Deși foarte tânără, a avut o credință lucrătoare prin iubire, ajutând pe cei săraci în ascuns. Asemenea mironosițelor, a pus iubirea față de Hristos mai presus de orice, chiar cu prețul vieții. Alături de acestea, o amintim pe Sfânta Cuvioasă Teofana Basarab, care a ales viața monahală și rugăciunea, renunțând la privilegiile sociale, asemenea mironosițelor care au pus pe primul loc apropierea de Hristos. De asemenea, Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău rămâne pentru noi un exemplu de viață ascetică și de iubire statornică față de Dumnezeu, virtuți trăite în tăcere și răbdare.

Aceste femei sfinte, asemenea altora pe care le-a născut pământul binecuvântat al țării noastre, au împlinit peste timp virtuți extraordinare, care le-au transformat în purtătoare ale credinței mărturisitoare, precum iubirea jertfelnică, curajul mărturisirii și urmarea lui Hristos, devenind peste veacuri martore ale lucrării lui Hristos în lume și demonstrând totodată că viața în Hristos poate fi trăită în orice context social sau istoric. În spațiul românesc, aceste câteva exemple de trăire a credinței nu sunt excepții, ci confirmă faptul că sfințenia este accesibilă tuturor, iar femeile creștine, asemenea mironosițelor, pot deveni „lumină a lumii” (Matei 5, 14) prin curăția inimii și dăruirea totală, având un rol profund în păstrarea și transmiterea credinței. 

Sfințenia se dobândește cu migală 

Cum poate familia creștină de astăzi să valorifice modelul acestor sfinte femei în educația copiilor și în viața de zi cu zi?

Familia creștină mai este denumită și „biserica de acasă”, locul în care credința devine un mod de existență cotidiană. Modelul sfintelor femei se transmite mai ales prin exemplul personal, prin rugăciune, răbdare, jertfă și iubire. În acest context, deși mama are un rol foarte important, fiind adesea prima care deschide copilului orizontul credinței, totuși este potrivit ca întreaga familie să participe la această lucrare, după cum subliniază Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae: „familia este mediul în care iubirea se învață ca dăruire și comuniune”. Doar astfel, familia poate deveni mediu duhovnicesc al întâlnirii cu Hristos și al formării religioase pentru copii.

Modelul Femeilor Mironosițe nu rămâne doar o pagină de Evanghelie, ci poate deveni un mod concret de viață pentru familia creș­tină. Sfintele Femei au unit iubirea cu acțiunea și curajul cu credința, virtuți care pot transforma viața de familie. Astfel, transmiterea credinței prin cuvânt și faptă, atenția și sprijinul reciproc, răbdarea, curajul de a păstra valorile care ne definesc identitatea religioasă, chiar dacă acestea nu sunt sus­ținute de societate, curajul de a „ține aprinsă candela cre­din­ței” în familie, statornicia încrederii în Dum­nezeu, chiar în focul încercărilor sunt tot atâtea căi prin care modelul Femeilor Miro­no­sițe rămâne prezent în sânul familiei creștine contemporane.

Pe scurt, familia valorifică modelul miro­no­sițelor atunci când adaptează credința la viața concretă cotidiană, integrând valorile perene care dau stabilitate și identitate: iubirea, curajul, fidelitatea și mărturisirea. Nu trebuie să ne angajăm la gesturi spectaculoase, ci să rămânem consecvenți în lucrurile mici, acolo unde se construiește cu migală sfințenia.

Care ar fi în opinia Înalpreasfinției Voastre cea mai importantă lecție pe care Femeile Mironosițe și Sfintele Femei Românce o oferă societății contemporane?

Sfintele Femei ne descoperă o axă a valorilor diferită de cea cu care suntem obișnuiți: nu statutul social sau succesul definesc persoana umană, ci capacitatea de a iubi necondiționat și de a fi statornic în mărturisirea adevărului. Femeile Mironosițe și Sfintele Românce arată că lumea poate fi transfigurată prin sfințenie, iar întâlnirea cu Hristos nu este o idee abstractă, ci o realitate care schimbă modul de a înțelege viața. Într-o lume marcată de nesiguranță și fragmentare, de consumism și secularizare, ele devin semne ale speranței și ale statorniciei în credință, născute din participarea la viața lui Dumnezeu, expe­riență mântuitoare, după cum mărturisește teologul Vladimir Lossky. De altfel, lecția lor este destul de incomodă pentru lumea de azi, care nu poate înțelege cum iubirea jertfelnică și curajoasă valorează mai mult decât confortul, imaginea publică sau siguranța personală.

Femeile Mironosițe nu au așteptat condiții favorabile pentru a merge la mormânt, deși totul părea pierdut. În logica omului actual, această alegere pare irațională: de ce să rămâi fidel unui crez când nu mai ai garanții? Or, tocmai aici este miezul mesajului. Exemplul viețuirii lor transmite societății actuale gândul că lumea nu se schimbă prin forță, ci prin oameni care rămân credincioși binelui, chiar și atunci când totul pare pierdut sau nu este rentabil. 

Recunoștință pentru mamele creștine 

Într-o lume marcată tot mai mult de nesiguranță, individualism și pierderea repe­relor morale, ce mesaj doriți să transmiteți mamelor creștine?

În încheiere, privind la lumina faptelor mântuitoare ale Femeilor Mironosițe și ale Sfintelor Femei Românce, ne îndreptăm atenția cu recunoștință și către mamele sfinților neamului nostru românesc, către sfintele anonime care au trăit cuvântul Evangheliei în taina nevoinței lor, către maicile care s-au nevoit în mănăstiri și ale căror nume nu au fost trecute în calendar, dar sunt înscrise în cartea vieții lui Dumnezeu, și nu în ultimul rând, către mamele creștinilor de astăzi. Toate acestea sunt adevărate icoane vii care au ținut candela credinței neamului mereu aprinsă și au dat viață generațiilor de oameni cu suflet frumos, care au devenit temple ale lucrării harului și locuri ale întâlnirii cu Dumnezeu. În acest an comemorativ al femeilor creștine din calendar și al omagierii familiei creștine, amintirea tuturor acestora devine nu doar un gest de cinstire, ci și un semn de profundă recunoștință pentru toate mamele creștine, care și-au consumat viața în rugăciune, cerând neîncetat mijlocirea Maicii Domnului și a sfintelor, păstrând vie flacăra credinței în familie și în sufletele celor din jur.