Odovania praznicului Învierii Domnului; Sf. Mc. Talaleu; Sf. Cuv. Talasie; Sf. Lidia din Filipi (Dezlegare la peşte)

Miercuri, în săptămâna a şasea după Paşti, din punct de vedere liturgic se face Odovania praznicului Învierii Domnului, adică se încheie perioada celor 40 de zile de sărbătorire pascală.

Sfântul Mucenic Talaleu (†284) este contemporan cu domnia împăratului Numerian (283-284), în părţile Libanului. „Pe lângă învăţarea sfintelor şi dumnezeieştilor Scripturi, el s-a nevoit să înveţe şi meşteşugul doctoricesc al vindecării bolilor, pentru ca prin aceasta să fie mai de folos oamenilor. Avea multă milostivire faţă de săraci, pe care îi cerceta la casele lor şi îi vindeca de toate bolile, dându-le sănătate în dar, fără a primi bani, mulţumindu-se în loc de plată să-i aducă pe oameni la credinţă” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, luna mai).

În timp ce el se afla în cetatea Anazarve din Cilicia, împăratul Numerian a dat poruncă „să fie omorâţi toţi creştinii, ca să se stingă numele lui Hristos”. Sfântul, alături de alţi creştini, s-a retras în munţi. La scurt timp a fost prins de păgâni şi dus înaintea dregătorului Tiberian. Acesta, văzând că Sfântul Talaleu Îl mărturiseşte pe Hristos, a ordonat să fie supus la chinuri. A fost bătut, i s-au găurit gleznele şi după acesta a fost spânzurat cu capul în jos. Apoi „i-au făcut tot trupul numai răni, brăzdându-l cu unghii de fier şi aprinzând foc sub el, dar nici aşa n-au putut să-l clintească din credinţa sa” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, luna mai).

Văzând curajul cu care a suportat toate aceste chinuri şi mai ales credinţa lui puternică, doi ostaşi, Alexandru şi Asterie, au crezut în Hristos şi L-au mărturisit pe Domnul. De aceea li s-au tăiat capetele, primind moarte mucenicească.

Sfântul Talaleu este dus în cetatea Egheia, unde i se cere „să se închine idolului lui Asclepie, pe care păgânii îl credeau dătător de vindecări”. Sfântul Îl vesteşte pe Hristos „ca Dumnezeu şi Doctor al tuturor”. Dregătorul porunceşte să fie aruncat în mare, din care Sfântul iese nevătămat, „purtând veşmânt alb luminat, lucru de care s-au înspăimântat păgânii”. Este dat fiarelor sălbatice la porunca dregătorului. Sfântul îmblânzeşte fiarele şi acestea „au stat lângă Mucenic, lăsându-l nevătămat”. Văzând că nu-l poate pierde astfel, dregătorul hotărăşte să fie omorât prin decapitare. Sfântul Talaleu a primit moarte mucenicească în cetatea Egheia din Cilicia.