Sfânţii Mucenici Nicandru şi Marcian († 298) erau soldaţi în armata romană de la Dunăre. Ei îşi îndeplineau slujba ostăşească în cetatea Durostorum (astăzi, Silistra), pe vremea împăratului
Sf. Sfinţit Mc. Patrichie, Episcopul Prusei, şi cei împreună cu el
Sfântul Sfinţit Mucenic Patrichie († 362) a trăit în secolul al IV-lea şi a fost episcop în oraşul Prusa din Bitinia (Asia Mică). Astăzi, pe locul acestei cetăți antice se află oraşul Bursa din Turcia. În timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363), în oraşul Prusa a fost construit un templu păgân în cinstea zeului Esculap, a cărui statuie era în acest loc de cult. Acest zeu era considerat de păgâni vindecător de boli. S-a făcut acest lucru pentru că oraşul avea „izvoare de ape fierbinţi”, unde veneau oameni bolnavi să se vindece. Dregătorul imperial al Bitiniei, Iuliu, s-a vindecat la aceste ape. „El nu s-a mulţumit numai cu jertfa de închinare către Esculap, ci a socotit să silească şi pe creştini la cinstirea idolilor şi la slujirea acestui zeu păgân” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, luna mai). Episcopul Patrichie a mers înaintea dregătorului şi, cu multă îndrăzneală, i-a aratat că sursa vindecării sale sunt apele termale făcute de Dumnezeu la zidirea lumii, spre binele oamenilor, şi nu „un zeu fără de viaţă”. Dregătorul s-a mâniat şi a ordonat ca Sfântul Patrichie „să fie aruncat în clocotul apelor, dar episcopul a ieşit nevătămat, mărturisind cu şi mai mare tărie pe Hristos”. Apoi a poruncit să i se taie capul şi aşa a primit cununa muceniciei Sfântul Patrichie.



.jpg)


