Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Sf. Sfinţit Mc. Patrichie, Episcopul Prusei, şi cei împreună cu el

Sf. Sfinţit Mc. Patrichie, Episcopul Prusei, şi cei împreună cu el

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 19 Mai 2026

Sfântul Sfinţit Mucenic Patrichie († 362) a trăit în secolul al IV-lea şi a fost episcop în oraşul Prusa din Bitinia (Asia Mică). Astăzi, pe locul acestei cetăți antice se află oraşul Bursa din Turcia. În timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363), în oraşul Prusa a fost construit un templu păgân în cinstea zeului Esculap, a cărui statuie era în acest loc de cult. Acest zeu era considerat de păgâni vindecător de boli. S-a făcut acest lucru pentru că oraşul avea „izvoare de ape fierbinţi”, unde veneau oameni bolnavi să se vindece. Dregătorul imperial al Bitiniei, Iuliu, s-a vindecat la aceste ape. „El nu s-a mulţumit numai cu jertfa de închinare către Esculap, ci a socotit să silească şi pe creştini la cinstirea idolilor şi la slujirea acestui zeu păgân” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, luna mai). Episcopul Patrichie a mers îna­intea dregătorului şi, cu multă îndrăzneală, i-a aratat că sursa vindecării sale sunt apele termale făcute de Dumnezeu la zidirea lumii, spre binele oamenilor, şi nu „un zeu fără de viaţă”. Dregătorul s-a mâniat şi a ordonat ca Sfântul Patrichie „să fie aruncat în clocotul apelor, dar episcopul a ieşit nevătămat, mărturisind cu şi mai mare tărie pe Hristos”. Apoi a poruncit să i se taie capul şi aşa a primit cununa muceniciei Sfântul Patrichie.