Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Sf. Cuv. Dionisie Vatopedinul de la Colciu; Sf. Sfinţit Mc. Mochie preotul; Sf. Ier. Metodie şi Sf. Cuv. Chiril, luminătorii slavilor

Sf. Cuv. Dionisie Vatopedinul de la Colciu; Sf. Sfinţit Mc. Mochie preotul; Sf. Ier. Metodie şi Sf. Cuv. Chiril, luminătorii slavilor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 11 Mai 2026

Sfântul Cuvios Dionisie Vatopedinul de la Colciu (†2004) s-a născut în 22 septembrie 1909, la Vorniceni, în ținutul Botoşanilor, primind la botez numele Dumitru. „Pe când avea doi ani, a rămas orfan de tată, trecând sub purtarea de grijă a mamei şi a fratelui mai mare, Gheorghe, care a ales viaţa monahală, închinoviindu-se la Schitul Măgura din Bacău. Simţind chemarea către vieţuirea monahală, Dumitru hotărăşte la vârsta de 14 ani să îşi urmeze fratele, împreună vieţuind în acelaşi schit în care Gheorghe primise deja chipul îngeresc, devenind monahul Ghimnazie. Râvnind părinţilor de demult, părintele Ghimnazie şi fratele (novicele) Dumitru hotărăsc să îşi părăsească patria, căutând un loc de nevoinţă mai aspru şi astfel se îndreaptă spre Sfântul Munte Athos. La început s-a aşezat la Chilia Sfânta Mah­ramă din Kapsala, dar la scurtă vreme a fost trimis de fratele său la Chilia Intrarea Maicii Domnului în biserică de lângă Kareia, pentru a face câteva luni ascultare pe lângă un părinte necunoscut şi astfel să se deprindă cu înstrăinarea. Luându-l ca stareţ pe părintele Sebastian Burnichi, un monah împodobit cu virtutea, în 1927, ei au cumpărat, cu mari eforturi, Chilia Buna Vestire a Mănăstirii Pantocrator. Pentru achitarea datoriilor, fratele Dumitru şi părintele Ghimnazie s-au ostenit timp de trei ani ca argaţi la Mănăstirea Iviru” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, luna mai).

L-a avut ca duhovnic pe Cuviosul Antipa Dinescu. „S-a desăvârşit în tainele psaltichiei, învăţând cântarea bisericească de la monahul Iacov Deciu, un ucenic al Cuviosului Nectarie Protopsaltul. La sărbătoarea Sfântului Nicolae din anul 1927, fratele Dumitru este tuns în monahism, primind numele Dionisie, iar în 2 ianuarie 1931 este hirotonit ierodiacon. În 1932, după trecerea la cele veşnice a primului lor stareţ, monahul Sebastian, cei doi fraţi intră sub ascultarea unui alt nevoitor îmbunătăţit, monahul Ghedeon Chelaru, stareţul Chiliei Sfântul Tihon din Zadonsk a Mănăstirii Pantocrator”.

La 13 august 1937 este hirotonit ieromonah. „La scurt timp, obştea de la Sfântul Tihon a cumpărat şi Chilia Sfântul Gheorghe din Colciu, aflată pe moşia Mănăstirii Vatoped. În anul 1945, Sfântul Dionisie a fost hirotesit duhovnic, făcându-se povăţuitor nerătăcit al multor suflete către mântuire. Doi ani mai târziu, a fost tuns schimonah. Slujba a fost săvârşită de marele nevoitor, Cuviosul Ioan Guţu, de la Chilia Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul din Colciu, naş de călugărie avându-l pe fratele său, ieroschimonahul Ghimnazie. În anul 1979, Sfântul Dionisie a devenit stareţ al Chiliei Sfântul Gheorghe de la Colciu, rămânând în această ascultare până la trecerea sa la cele veşnice”.

Sfântul Dionisie şi-a pierdut vederea cu 10 ani înainte de mutarea sa la Domnul, „a îmbrăţişat suferinţa, punându-se cu totul în grija lui Dumnezeu. A fost un nevoitor desăvârşit”. A trecut la viaţa veşnică în ziua de 11 mai 2004, „după 78 de ani de osteneli stăruitoare în Grădina Maicii Domnului”, Muntele Athos.

Citeşte mai multe despre:   Cuviosul Dionisie de la Colciu