Odovania praznicului Înălţării Domnului; Sf. Mc. Teodosia fecioara; Sf. Sfinţit Mc. Olivian (Dezlegare la peşte)

Sfânta Muceniţă Teodosia fecioara († 308) era din oraşul Tir din Fenicia. „În anul 308, pe când se afla în Cezareea Palestinei, a mers la palatul dregătorului Urban, la temniţa în care erau înlănţuiţi creştinii, şi i-a îmbărbătat pe aceş­tia pentru suferinţele lor în numele Mântuitorului Hristos. Un martor, Eusebiu, episcopul Cezareei Palestinei (275-339), care a văzut mucenicia Sfintei Teodosia, a scris că, prelungindu-se până la cinci ani prigonirea creştinilor de către păgânii închinători la idoli, în ziua a doua a lunii aprilie, chiar la praznicul Învierii Domnului, în cetatea Cezareea Palestinei, o fecioară credincioasă, de neam din Tir, care nu avea încă 18 ani, s-a apropiat de cei legaţi pentru Hristos, care erau în temniţă, şi le grăia cu îndrăzneală despre Împărăţia lui Dumnezeu. Apoi, le-a urat de bine, rugându-i să o pomenească şi pe ea înaintea Domnului, când vor sta în faţa lui Dumnezeu, după sfârşitul nevoinţei lor muceniceşti. Ostaşii care păzeau, auzind pe fecioară grăind asemenea cuvinte celor legaţi pentru Hristos, au prins-o ca şi cum ea ar fi făcut un mare rău şi au dus-o la dregătorul Urban, spre cercetare. Acesta, cu o mânie cumplită şi o sălbăticie de fiară, a poruncit să o întindă pe roată şi să-i sfâşie coastele şi sânii cu gheare de fier, până la oase” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, luna mai). Sfânta Teodosia a suferit chinurile la care a fost supusă fără a tăgădui pe Hristos. Văzând toate acestea, dregătorul a poruncit să fie aruncată în mare şi înecată. Astfel s-a mutat la Domnul Sfânta Muceniţă Teodosia fecioara.

Sfântul Sfinţit Mucenic Olivian († 286-305) a fost contemporan cu împăratul Maximian Hercule (286-305) şi consulii Alexandru şi Maxim. A fost episcop al cetăţii Aneu sau Anea (Annaea), din provincia romană Asia Prima. Sfântul este interogat de judecătorii Iuliu şi Elian. Aceştia îl supun la chinuri pentru că nu a vrut să se închine idolilor. „A fost dezbrăcat de haine şi pătruns de suliţe şi ars pe coapse cu ţepuşe de fier înroşite în foc, apoi a fost dus la închisoare. După aceasta, fiind adus la a doua cercetare şi neprimind el a se lepăda de Hristos, a fost dezbrăcat din nou şi i s-a strujit trupul cumplit, iar, în cele din urmă, a fost aruncat în foc, unde şi-a dat duhul lui Dumnezeu” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, luna mai).