Sf. Mc. Vasilisc şi Marcel; Sf. Părinţi de la Sinodul al II-lea Ecumenic (Dezlegare la peşte)

Sfântul Mucenic Vasilisc (†308) a fost contemporan cu împăratul Maximian Hercule (286-305). Era din satul Humiala din Amasia. Vasilisc a fost nepotul Sfântului Mucenic Teodor Tiron, pomenit de Biserica Ortodoxă la 17 februarie.

„El a ieşit la lupta mucenicească împreună cu Sfinţii Cleonic şi Eutropie, care erau în aceeaşi rânduială de ostaşi ca şi Sfântul Teodor. Săvârşindu-şi aceia mucenicia lor, prin răstignire, Sfântul Vasilisc îi ruga cu lacrimi pe prigonitori să nu-l despartă de ceilalţi fraţi de mucenicie, însă dregătorul, al cărui nume era Agripa, n-a vrut să-i împlinească voia şi l-a aruncat în întunericul temniţei. Având o fierbinte dorinţă să primească moartea pentru Hristos şi rugându-se pentru împlinirea acesteia, s-a învrednicit de arătarea în temniţă a Mântuitorului, Care i-a poruncit să meargă în satul Comane şi să propovăduiască Evanghelia” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volum IX, luna mai).

După o vreme a ieşit din închisoare și a plecat spre Comane pentru a vesti Evanghelia. A fost prins din nou şi silit „să încalţe încălţăminte de fier, plină de cuie ascuţite pe tălpi şi mergând pe drumul ce ducea la Comane” era bătut cu biciul. Când au ajuns în satul Dacnon, au poposit la casa unei femei ce se numea Traiana, ostaşii au intrat şi pe el l-au lăsat afară, fiind legat de un pom uscat.

„Sfântul a privegheat toată noaptea, rugându-se şi mulţumind lui Dumnezeu că l-a învrednicit a suferi pentru Hristos. Dimineaţa următoare, au aflat pomul înverzit şi înmugurit, iar acolo unde stătea Sfântul a ieşit un izvor de apă, pe care, văzându-l, mulţi au crezut în Hristos. Cei ce n-au crezut l-au dus la Comane, înaintea dregătorului, care i-a cerut să jertfească idolilor, însă Sfântul nu s-a lăsat înduplecat, ci s-a rugat lui Hristos şi, căzând foc din cer, a ars capiştea idolilor” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volum IX, luna mai).

Dregătorul a poruncit să-i fie tăiat capul, iar trupul să-i fie aruncat în râu. Aşa a primit cununa muceniciei Sfântul Vasilisc în anul 308.

Sfinţii Părinţi de la Sinodul al II-lea Ecumenic s-au întrunit la Constantinopol în anul 381. Acest sinod ecumenic a fost convocat de împăratul Teodosie cel Mare (379-395), pentru a restabili ordinea şi liniştea în Biserică. Tulburarea era provocată de erezia pnevmatomahilor, care negau dumnezeirea, egalitatea şi deofiinţimea Duhului Sfânt cu Tatăl şi cu Fiul. Sinodul a formulat învățătura ortodoxă despre Sfântul Duh, mărturisind că este „Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin proroci”. Sfinţii Părinţi de la Sinodul al II-lea Ecumenic au adăugat încă cinci articole de credinţă la Crez (primele 7 fiind stabilite la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325), stabilind învăţătura ortodoxă despre Sfântul Duh, despre Biserică, despre Sfânta Taină a Botezului, despre învierea morţilor şi viaţa veşnică. La acest sinod au fost prezenţi 150 de episcopi.