Sfinţii Apostoli Andronic şi soţia sa, Iunia ( sec. I) erau rude cu Sfântul Apostol Pavel. Ei au crezut înaintea Apostolului neamurilor în Hristos: „Îmbrăţişaţi pe Andronic şi pe Iunia, cei de un neam cu
17 Mai, 2026
Sf. Mc. Petru, Dionisie şi Paulin
Sfinţii Mucenici Petru, Dionisie şi Paulin au suferit martiriul pentru Hristos în timpul persecuţiei împăratului Deciu (249-251). Între creştinii care au fost arestaţi pentru credinţa lor în timpul domniei acestui împărat persecutor a fost şi tânărul viteaz Petru, de loc din Lampsac, cetate ce se afla în Helespont. El a fost adus înaintea dregătorului Optimus, care i-a cerut să aducă jertfă în cinstea zeiţei Afrodita. Sfântul a refuzat, mărturisind credinţa lui în Hristos. În urma refuzului său, dregătorul l-a supus la chinuri: „i-a zdrobit trupul cu legături, apoi l-a pus în butuci, după care l-a chinuit cu roata, şi, neputându-l despărţi de Hristos, i-a tăiat capul, astfel, Sfântul Petru a luat de la Dumnezeu cununa muceniciei” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, luna mai). Dionisie a suferit mucenicie tot din ordinul dregătorului Optimus, fiind ucis alături de alţi martiri, au fost „îngropaţi sub mulţimea pietrelor” aruncate de păgâni asupra lor, fiind consideraţi de aceştia „hulitori de zei”. Paulin a vestit Evanghelia alături de Iraclie şi Venedim. Toţi erau din Atena. Ei îndemnau „pe păgâni să creadă în Hristos şi să se îndepărteze de la deşarta slujire a idolilor. Pentru aceea, i-au prins şi i-au dat dregătorului Atenei, care, după ce i-a bătut cumplit şi i-a pus la felurite chinuri, i-a aruncat în cuptor aprins” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, luna mai). Prin rânduială divină nu au suferit nimic în cuptorul aprins. Văzând acest lucru, dregătorul a poruncit să le fie tăiate capetele. Acesta a fost sfârşitul mucenicesc al acestor martiri ai lui Hristos.
.jpg)
