„O persoană în depresie Îl poate găsi pe Dumnezeu dacă are cine i-L oferi“

Considerată drept o suferinţă cu consecinţe grave pe termen lung, în special acolo unde nu este tratată, depresia creează mari neajunsuri, atât la nivel individual, cât şi în cadrul familiei. Psihiatrii ne recomandă şedinţe de consiliere şi, obligatoriu, mai ales în depresiile cronice, tratamentul cu antidepresive. Pentru a nu ajunge ca această stare depresivă să ne domine viaţa şi chiar să ne ducă spre gânduri de suicid, Biserica ne îndeamnă la rugăciune, la spovedanie sinceră, prin care putem să-L regăsim pe Dumnezeu, pentru ca astfel să redescoperim sensul vieţii.

Din punct de vedere medical, la baza stărilor depresive pot sta diferite cauze, pornind de la o dezamăgire, o frustare, pierderea unei persoane dragi sau, pur şi simplu, stresul cotidian. În multe cazuri însă, depresia poate fi atât de puternică încât domină viaţa persoanei afectate şi poate duce chiar la gânduri de suicid. Psihiatrii consideră că ajunsă în acest stadiu depresia reprezintă o boală gravă, care trebuie în mod obligatoriu tratată. "Depresia poate lua mai multe forme, în funcţie de motivele reale care au stat la baza declanşării ei. Astfel, foarte des ne confruntăm cu depresia nevrotică, care apare ca reacţie la anumite evenimente (moartea cuiva drag sau o pierdere însemnată) sau ca urmare a suprasolicitării, dar şi cu depresia psihică, generată de tulburări la nivelul neurotransmiţătorilor. Gândurile de sinucidere sunt foarte comune în cazul depresiei şi este foarte bine atunci când pacientul recunoaşte acest lucru, acesta constituind un semn sigur al nevoii de ajutor", explică dr. Gabriel Crumpei, medic primar psihiatru. Potrivit medicilor, simptomele bolii pot lua forme dintre cele mai variate: pierderea interesului pentru bucuriile vieţii, lipsa motivaţiei în tot ceea ce facem, oboseala mare, agitaţie şi nelinişte, pierderea sau mărirea apetitului, cu creşterea sau scăderea în greutate, insomnii sau somn excesiv, pierderea sentimentului de afecţiune, pierderea încrederii în sine, evitarea oamenilor, iritabilitate accentuată. Depresivul se simte nefolositor, neajutorat şi fără nici o speranţă sau se simte rău într-o anumită parte a zilei, în special dimineaţa. Antidepresive, numai la indicaţia medicului În formele ei uşoare, depresia poate fi tratată cu succes de medicul de familie, care, în funcţie de circumstanţe şi de simptome, poate recomanda un tratament cu tablete antidepresive sau un tratament prin consiliere. "Simpla expunere verbală a sentimentelor este de mare ajutor, oricât de bolnav ai fi. De asemenea, discuţia cu un psihoterapeut sau cu un consilier de specialitate, care pot asculta şi înţelege şi care nu îl vor judeca niciodată pe pacient, poate aduce o uşurare imensă şi poate spori sentimentul de autoapreciere al persoanei suferinde, diminuat mult din cauza depresiei", precizează medicul psihiatru. Antidepresivele sunt recomandate numai în cazul în care depresia este severă sau se prelungeşte. Rolul lor este acela de a alunga anxietatea şi de a face ca persoana care suferă de depresie să revină la starea normală. Aceste medicamente nu trebuie administrate mai mult de câteva luni. Doctorul va face un control regulat şi va ajusta dozele în cazul în care se înregistrează efecte secundare. "Antidepresivele, spre deosebire de aspirine, îşi încep acţiunea târziu, iar pacientul trebuie să aştepte o săptămână sau chiar două până va observa o îmbunătăţire a situaţiei (un somn bun, un sentiment de uşurare şi lipsa anxietăţii). Dacă bolnavul începe să se simtă mai bine, la indicaţia medicului trebuie să înceteze imediat să mai înghită antidepresive, deoarece abuzul poate duce din nou la depresie", subliniază psihiatrul Gabriel Crumpei. Colaborarea cu familia este foarte importantă Demersul de a ajuta un bolnav de depresie este unul sinuos pentru preot, de aceea colaborarea cu familia constituie cheia întregii încercări de a-l readuce pe drumul cel bun. Mentalitatea românească, de a stigmatiza orice suferinţă, orice stare de anormalitate, la fel ca şi atitudinea angajatorilor, în contextul economic actual, faţă de proprii angajaţi, determină ostilitate şi din partea familiilor, astfel că preoţii, de multe ori, duc mai multă muncă de convingere cu acestea, decât cu bolnavii respectivi. "Îmi amintesc de un caz de depresie gravă la un şofer de tir. O situaţie teribilă, numai la gândul că acel om merge pe autostradă şi poate să se întâmple o nenorocire. Încet-încet, cu ajutorul familiei (a fost un caz fericit), al firmei la care lucra, l-am ajutat. A intrat în concediu medical o perioadă, iar acum şi-a revenit, se împărtăşeşte, se spovedeşte, conduce din nou, se opreşte, îşi ia tratamentul, îşi face rugăciunea. A intrat într-o anumită rânduială firească, în care omul este susţinut de harul lui Dumnezeu", povesteşte părintele Radu Mureşan. Numai cu răbdarea lui Hristos îi putem ajuta pe aceşti bolnavi Depresia, ca boală de natură psihică şi spirituală, implică o serie întreagă de aspecte. Pe lângă dificultatea cu care preotul, medicul sau psihiatrul reuşesc să se apropie de aceşti bolnavi, să discute cu ei, intervine şi permanenta negare a bolii de însăşi persoana în cauză. Toţi cei din jur sunt potenţiali duşmani. "Numai cu răbdarea lui Hristos îi putem ajuta pe aceşti bolnavi. Iar colaborarea cu un psihiatru creştin, care să stea de vorbă cu acel bolnav, nu numai să-i dea medicamente, e foarte importantă", susţine părintele Radu Mureşan, lector în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul", Bucureşti. Potrivit acestuia, pentru ca preoţii să poată înţelege întreaga dimensiune a acestei boli, dar şi a altor afecţiuni de care suferă credincioşii şi pe care le mărturisesc la spovedanie, un curs de medicină pastorală în facultăţile de teologie ortodoxă ar fi extrem de necesar. "Majoritatea persoanelor care mint la spovedanie ajung la depresie" Preoţii consideră că, dincolo de explicaţiile pe care ni le dă medicina, resorturile acestei boli sunt mult mai profunde, depresia fiind, înainte de toate, o boală a sufletului. Aceasta apare în special la acele persoane care nu au fost sincere cu ele însele, care s-au păcălit în mod continuu şi care au tratat Taina Spovedaniei cu superficialitate. "Persoanele acestea nu au o legătură personală cu Domnul nostru Iisus Hristos. Chiar dacă se spovedeşte, nu este sinceră. Majoritatea persoanelor care mint la spovedanie ajung la depresie, pentru că nu-şi descarcă sufletul. Şi dacă sufletul rămâne bolnav, lucrurile se acutizează şi se transferă şi către psihicul omului", consideră părintele Mureşan. Persoanele aflate în depresie percep realitatea distorsionat, au anumite sensibilităţi şi interpretează tot timpul lucrurile. De aceea, e foarte important ca ei să fie ascultaţi şi înţeleşi. Or, duhovnicii şi preoţii, în general, au, în aceste cazuri, un rol capital. "Cu ajutorul lui Dumnezeu, trebuie să reuşeşti să le obţii încrederea şi să nu-i judeci. Apoi, încet-încet îi vei îndruma către un psihiatru, pentru un tratament de specialitate. Medicamentele, coroborate cu Taina Sfântului Maslu, cu slujbele Bisericii, cu spovedania şi împărtăşania curată, îi pot ajuta pe bolnavi. O persoană în depresie Îl poate găsi pe Dumnezeu, dacă are cine I-l oferi. Dar omul acesta trebuie să aibă încredere în tine, ca preot, să simtă că-l iubeşti şi că vrei să-l ajuţi", explică preotul Radu Mureşan. Există şi cazuri în care starea depresivă se instalează după moartea cuiva drag. Pentru aceşti oameni, primul ajutor ar trebui să vină tot de la preot, prin chiar slujba şi predica de la înmormântare. "Predica de la înmormântare nu trebuie să fie una tragică, în care oamenii să cadă în disperare. Preotul trebuie să dea speranţă, să vorbească despre ţinta şi scopul vieţii", subliniază părintele.