Ocrotitorul Bucureştilor

Dragii mei, săptămâna care urmează este o săptămână de mare bucurie pentru noi, pentru că pe 26 octombrie îl prăznuim pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, iar a doua zi, pe 27 octombrie, este sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor. Astăzi vă voi povesti puţin din viaţa Sfântului Dimitrie cel Nou şi câteva minuni săvârşite de acest sfânt, minuni care ne arată că nu trebuie să încetăm a ne ruga sfinţilor, căci ei ne sunt mijlocitori şi rugători în faţa lui Dumnezeu.

Sfântul Dimitrie cel Nou s-a născut la începutul secolului al XIII-lea, în satul Basarabov din Bulgaria de azi, pe malul râului Lom. El a trăit în sânul unei familii de valahi (români) ortodocşi şi, ca şi aceştia, s-a ocupat cu creşterea animalelor. Mai apoi, el a părăsit tot ce avea şi s-a făcut monah lângă o mănăstire de lângă satul lui, retrăgându-se pentru mai mulţi ani într-o peşteră. A dus o viaţă în post şi rugăciune neîncetată, plină de smerenie şi a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Cunoscându-şi dinainte ceasul morţii, s-a întins în peşteră, între două lespezi de piatră şi, în pace, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu, neştiind nimeni locul sau timpul. După ce sfântul a murit, peştera a fost inundată de apa ce curgea lângă ea şi sfintele moaşte au fost luate de apă. Dar Dumnezeu a vrut să se găsească aceste moaşte şi a făcut o minune. Aflarea sfintelor moaşte Îngerul Domnului s-a arătat în vis unei copile bolnave şi i-a zis că, dacă va scoate sfintele moaşte din apă, Sfântul Dimitrie o va vindeca. Îngerul i-a arătat fetiţei locul în care să caute. Ea a povestit visul părinţilor, care au chemat preoţii şi împreună s-au dus la locul arătat. De multe ori în acel loc se vedea o lumină, iar mulţi localnici credeau că este vorba de o comoară ascunsă. Sfintele moaşte au fost duse cu cinste la biserica din satul sfântului, unde au rămas până în anul 1774, în tot acest timp săvârşindu-se multe minuni. În anul 1774 au fost aduse cu mare bucurie la Bucureşti, în Catedrala mitropolitană, unde se află şi astăzi. Am ales să vă povestesc în acest număr două minuni săvârşite de acest sfânt. Cei şapte fii întorşi din război Prima s-a petrecut în timpul Războiului de Independenţă, în anul 1877. Un colonel din Bucureşti avea şapte fii care se aflau pe câmpul de luptă. Fiind un om credincios, acesta s-a rugat cu lacrimi la moaştele Sfântului Dimitrie, să îi ajute pe fiii lui să se întoarcă teferi din război. Apoi a scris pe o hârtie numele lor şi a aşezat-o sub capul sfântului. După terminarea războiului, prin rugăciunile făcătorului de minuni Dimitrie, toţi cei şapte s-au întors sănătoşi la casele lor. O tămăduire minunată O altă minune s-a petrecut în anul 1989. După terminarea Sfântului Maslu, un credincios care participase de multe ori până atunci la această Sfântă Taină şi la celelalte slujbe ale Bisericii rămânea mereu ultimul pentru a se închina. Aceasta pentru că nu putea merge fără cârje şi se deplasa foarte greu. Într-una din zile a urcat la racla cu sfintele moaşte, şi-a aşezat cârjele, ca de obicei, ca să şi le poată lua după rugăciune, după îngenuncherea pe care o făcea acolo, în felul lui, şi minunea s-a întâmplat: s-a ridicat, s-a închinat, a coborât treptele, nerealizând pe moment că îşi uitase cârjele. Abia după ce a coborât Dealul Patriarhiei şi-a dat seama de minune. S-a întors înapoi plângând şi, cu lacrimi în ochi, a mulţumit lui Dumnezeu şi Sfântului Dimitrie, povestindu-i cele petrecute preotului care slujea atunci la Catedrala Patriarhală. Iată, dragii mei, ce grabnic ajutător este Sfântul Dimitrie şi ce minune se întâmplă în fiecare zi a prăznuirii lui, pentru că, în această lume agitată şi grăbită, reuşeşte să adune atâţia oameni care îşi lasă grijile şi preocupările lor şi vin să îi aducă cinstire.