Odovania praznicului Bunei Vestiri; Soborul Sf. Arhanghel Gavriil; Sf. Mc. Montanus preotul şi soţia sa, Maxima; Sfinţii 26 de Mucenici din Goţia/Dacia

Sfântul Arhanghel Gavriil „este unul din cei şapte întâistătători ai oştilor cereşti, care, de la început, au fost trimişi de Dumnezeu pe pământ spre a face tot binele firii omeneşti”, după cum aflăm din Proloage. Când Moise a fugit în pustiu din casa faraonului Egiptului, Arhanghelul Gavriil „l-a învăţat să scrie cărţile Facerii, despre cele dintâi neamuri şi timpuri, începând de la zidirea lumii. Apoi, iarăşi, tot marele Gavriil s-a arătat lui Zaharia, pe când slujea în Sfânta Sfintelor, vestindu-i naşterea din cea stearpă a Înaintemergătorului” Sfântul Ioan Botezătorul. „Şi, iarăşi, acelaşi Arhanghel Gavriil a fost trimis în cetatea Nazaret către Fecioara Maria, binevestindu-i întruparea Fiului lui Dumnezeu, Care avea să vină și să mântuiască lumea. „Pentru aceea, aşadar, acum îi facem soborul acestui mare Arhanghel Gavriil şi cu bucurie îl prăznuim, mulţumindu-i pentru marea binefacere, adusă neamului omenesc, şi pentru aripa ocrotitoare a rugăciunilor lui pentru noi, pe care neîncetat le înalţă către Dumnezeu Cel întrupat, Căruia necontenit Îi slujeşte” (Proloage).

Tot astăzi îi pomenim şi pe Sfânţii Mucenici Montanus preotul şi soţia sa, Maxima († 304). În timpul domniei împăratului Diocleţian (284-305), mulţi creştini au suferit pentru Hristos în timpul marii persecuţii pe care a declanşat-o acesta împotriva creştinilor din Imperiul Roman. În această persecuţie au suferit şi creştini daco-romani. La Singidunum (Belgradul de azi) trăia preotul Montanus, împreună cu soţia sa, Maxima. „Văzând preotul Montanus prigoana ce se pornise împotriva creştinilor, a plecat din Singidunum la Sirmium, unde a fost prins de prigonitori şi adus în fața lui Probus, guvernatorul provinciei Panonia Inferioară”. Montanus a refuzat să jertfească zeilor şi să părăsească credinţa creştină. De aceea Probus a poruncit să fie supus la cazne. Guvernatorul, văzând că nu reuşeşte prin chinuri să-l determine pe Montanus să părăsească credinţa creştină, a chemat-o pe soţia acestuia, Maxima. Aceasta a cerut să fie şi ea supusă la chinuri alături de soţul ei, mărturisind cu mult curaj credinţa în Hristos. Uimit de curajul lor şi văzând că nu părăsesc credinţa creştină, Probus a ordonat uciderea lor prin aruncare în râul Sava. 

În Proloage se spune că „slujitorii păgâneşti i-au dus pe cei doi neînfricaţi fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât şi i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioşii le-au ridicat, în ascuns, şi le-au păstrat cu scumpătate, iar mai apoi le-au dus la Roma, unde au fost aşezate în Catacombele Sfintei Priscila”.