Înjumătăţirea Cincizecimii; Sf. şi Dreptul Iov, mult răbdătorul; Sf. Mc. Varvar (Dezlegare la peşte)

Sfântul şi Dreptul Iov, mult răbdătorul (1925 î.Hr.), a fost un bărbat cinstit și temător de Dumnezeu, care era foarte bogat. El era „din pământul Huş, din hotarele Idumeei şi Arabiei, din urmaşii lui Esau (Isav), fiind al cincilea neam de la Avraam”. Avea 10 copii (şapte băieţi şi trei fete) şi avere încât nimeni nu-l egala în cinste şi renume (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, luna mai).

„Diavolul, care cunoştea dreptatea lui Iov, I-a cerut lui Dumnezeu voie ca Iov să fie pus la încercare.“ Dumnezeu a îngăduit şi diavolul a adus cumplite ispite asupra lui Iov. Acesta a pierdut averea. Turmele îi sunt furate sau distruse de intemperii, slujitorii săi sunt ucişi, iar toţi copiii lui mor într-o nenorocire. Încercările lui continuă, fiind chinuit cu lepră şi cu răni îngrozitoare.

În ciuda acestor nenorociri, Iov nu are nici un cuvânt de reproş pentru Dumnezeu. Din cartea ce-i poartă numele în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament aflăm că el la toate aceste necazuri nu spunea decât cuvintele: „Gol am ieşit din sânul mamei mele, gol mă voi întoarce în pământ. Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat” (Iov 1, 21).

Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române precizează că „învăţătura cărţii lui Iov este aceea că omul trebuie necontenit să se supună voii lui Dumnezeu, căci tainele lui Dumnezeu sunt prea mari ca să le putem înţelege... Iov este omul care a înţeles acest lucru şi s-a smerit. Abia Noul Testament avea să ne dea răspunsul cel mai adânc despre rostul suferinţei în lume, anume că suferinţa Celui singur Drept avea să mântuiască lumea de păcate, o dată pentru totdeauna, adică suferinţa mântuitoare a Domnului Hristos“.

După toate cele îndurate de Iov, Dumnezeu „i-a întors îndoit toate câte i se luaseră”. El a trăit încă 140 de ani, văzându-şi urmaşii până la a patra generaţie, trecând din această viaţă „bătrân şi încărcat de zile” (Iov 42, 17).