Sf. Ier. Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadei, Sf. Mironosiţă Maria lui Cleopa

Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadei (†821), a fost contemporan cu împăratul iconoclast Leon al V‑lea Armeanul (813‑820). Din copilărie, mama sa l‑a închinat slujirii lui Dumnezeu. El alege din tinereţe viaţa monahală alături de prietenul său, Teofilact al Nicomidiei, pomenit la 8 martie, în vreme ce la Constantinopol era Patriarh Ecumenic Sfântul Tarasie (patriarh între anii 784 și 806 şi este sărbătorit la 25 februarie). Acesta îi trimite la o mănăstire de pe malul Mării Negre. Datorită vieţii lor duhovniceşti deosebite, ceea ce a determinat pe mulţi creştini să‑i caute pentru a primi sfat de la ei, sunt chemaţi la treapta arhieriei de Patriarhul Tarasie. Teofilact este numit Episcop în Nicomedia, iar Mihail, Episcop al Sinadei. După Sfântul Tarasie a ajund Patriarh Ecumenic Sfântul Nichifor Mărturisitorul (806‑815, sărbătorit la 2 iunie), când împăratul Leon Armeanul a pornit prigoana împotriva celor care cinsteau sfintele icoane. Acesta a îndepărtat din scaunul patriarhal pe Sfântul Nichifor şi pe alţi ierarhi ortodocşi, punând în locul lor arhierei iconoclaşti.

„Patriarhul Nichifor a adunat pe cei mai de seamă arhierei ai vremii şi, sfătuindu‑se, au hotărât să aducă împăratului şi scrisori de la ceilalţi, patriarhi ortodocşi, nădăjduind să‑l înduplece pentru a înceta prigoana. Atunci a fost trimis la Roma, la fericitul papă Leon al III‑lea (795‑816), acest Sfânt Mihail al Sinadei, care a şi adus de acolo scrisori prin care se apăra dreapta învăţătură cu privire la cinstirea icoanelor, căci pe vremea aceea scaunul arhieresc al Romei era ortodox în credinţă. Astfel, a mers la împărat Sfântul patriarh Nichifor împreună cu arhiereii, având şi scrisori de la ceilalţi patriarhi, şi i‑au amintit de dreapta credinţă, cea hotărâtă la cel de‑al VII‑lea Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 787, şi de osândirea celor ce luptă împotriva icoanelor. Atunci s‑a arătat şi Sfântul Mihail episcopul că este vestit mărturisitor al dreptei credinţe şi mustrător al ereziei” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, luna mai).

Împăratul nu i‑a aminte la aceste mustrări şi continuă politica sa iconoclastă. Acesta îi ameninţă pe episcopii ortodocşi „cu pedepse grele”. Sfântul Mihail, plin de îndrăzneală, îl mustră pe împărat, iar acesta a poruncit ca ierarhul să fie exilat. Timp de 10 ani, Sfântul a trecut prin grele încercări şi multe necazuri, în locurile unde a trăit în timpul exilului său. El şi‑a sfârşit viaţa în exil. Cinstitele sale moaşte „s‑au arătat izvor de minuni şi tămăduiri”. Sfinţitul său cap se păstrează la Marea Lavră din Muntele Athos.

Sfânta Mironosiţă Maria lui Cleopa (sec. I), după tradiţia Bisericii, a fost soţia lui Cleopa, fratele Dreptului Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria. Evangheliile o numesc mama lui Iacov cel mic şi a lui Iosi, verişorii Domnului nostru Iisus Hristos, potrivit Legii. Ea l-a urmat pe Mântuitorul cu multă credinţă până în ceasul Sfintelor Pătimiri ale Domnului, fiind martoră la răstignirea şi moartea pe Cruce a lui Hristos. „Alături de celelalte sfinte mironosiţe, i‑a însoţit pe Iosif din Arimateea şi pe Nicodim când au coborât trupul Domnului de pe Cruce. Dragostea Mariei lui Cleopa faţă de Mântuitorul se arată şi din faptul că în ceasul îngropării a fost de faţă, la mormânt, împreună cu Maria Magdalena (Matei 27, 61), iar în dimineaţa Sfintei Învieri s‑a grăbit, împreună cu celelalte Femei Mironosiţe, să ungă cu miresme trupul Domnului” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, luna mai). Ele sunt primii martori ai Învierii lui Hristos şi mai ales primele persoane care‑L văd pe Domnul înviat. Ea a auzit de la Sfinţii Apostoli despre Înălţarea la cer a Domnului, a fost de faţă la alegerea lui Matia ca Apostol şi martoră a Pogorârii Sfântului Duh. A făcut parte din prima comunitate creştină din Ierusalim. „Plină de virtuţi şi de ani, Sfânta Maria lui Cleopa a trecut în pace la Domnul.”