Omul bun şi omul rău

Hristos spune în Evanghelia după Matei: „Dacă ochiul tău e curat, tot trupul tău va fi luminat; iar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care este în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult?“ E important felul cum privim oamenii, cum ne raportăm la cei din jur. Când suntem răi, atunci pe toate le vedem incorect, pentru că nu purtăm lumina duhovnicească în inima şi mintea noastră.

Într-o zi, un împărat a trimis pe unul din supuşii săi, cunoscut pentru cruzimea şi zgârcenia lui, să-i găsească un om cu adevărat bun din împărăţia sa. Acesta a început să caute cu înfrigurare pe cel dorit de împărat. În drumul său a întâlnit mulţi oameni şi a vorbit cu ei. Dar, după multă vreme, s-a întors la palat, neputincios şi a mărturisit împăratului: „Stăpâne, am făcut precum mi-ai poruncit, căutând prin toată lumea un om cu adevărat bun. Dar aşa ceva nu-i de găsit. Toţi sunt răi şi egoişti. Nicăieri nu se află omul pe care-l caută luminăţia ta.“

Împăratul îi dădu drumul slugii şi trimise un alt slujitor, cunoscut pentru generozitatea şi bunătatea sa, căruia îi porunci: „Vreau să porneşti imediat la drum şi să-mi cauţi un om rău cu adevărat.“

Supusul făcu o plecăciune înaintea domnului său, încercând să-i împlinească cererea. După o bucată de vreme, tot umblând încoace şi încolo, se întoarse la împărat şi-i zise: „Stăpâne, n-am izbutit să-ţi îndeplinesc porunca. Sunt mulţi oameni necugetaţi în împărăţia ta, corupţi şi răi, cărora nu le pasă de nimeni şi de nimic. Dar nicăieri nu am putut găsi un om rău cu desăvârşire.

În ciuda inimii lor haine şi crude, totuşi, există în fiecare ceva bun în suflet“. (Preluare din Bruno Ferrero, „Istorioare pentru suflet“, Editura Galaxia Gutenberg, 2007)