Omul se ridică pe trepte la Dumnezeu
Cum se pot înălţa oamenii la cer? Prin darul Duhului Sfânt, prin darul şi mila lui Dumnezeu. Omul, când este în păcat de moarte şi este călduţ, se află în iad cu sufletul. Este mai jos decât toate dobitoacele câmpului, decât toate păsările cerului, decât toată zidirea. El se află, atunci, cu sufletul în iad.
Dar prin pocăinţă adevărată şi prin darul Sfântului Duh, care dezleagă păcatele prin mâna duhovnicului, se ridică din iad la rai, se ridică din moarte la viaţă şi din om păcătos, care era asemenea cu dracii, se face asemenea cu îngerii. Şi nu numai cu îngerii, ci asemenea cu Dumnezeu, pe cât este cu putinţă. Căci auzi ce spune proorocul: „Eu am zis: dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt“.
Tot păcatul se cheamă cădere, căci se zice: „A căzut cineva în păcatul curviei sau a căzut cineva în mândrie sau în lăcomie sau în beţie sau în iubire de argint sau în ură“. De ce se cheamă păcatul cădere? Pentru că păcatele ne trag în jos de la Dumnezeu şi ne coboară de la treapta de oameni şi ne fac dobitoace. Căci a zis psalmistul: „Şi omul în cinste fiind, n-a priceput, alăturatu-s-a cu dobitoacele cele fără de minte şi s-a asemănat lor“. Deci, din oameni ne facem dobitoace şi mai răi ca dobitoacele. Ne facem draci şi chiar mai răi ca ei. Că nici dracii nu hulesc pe Dumnezeu în faţă, dar omul cu mintea sa îl huleşte!
Deci iată cum ne coboară păcatul. Păcatele ne trag mereu în jos, iar darul lui Iisus Hristos şi darul Sfântului Duh mereu ne înalţă şi mereu ne ridică. Căci zice proorocul: „De şapte ori de va cădea dreptul, de şapte ori se va ridica“. Şapte înseamnă număr fără de număr, înseamnă veşnicie, număr la nesfârşit. Adică, mereu se repetă căderea şi ridicarea omului. Deci, de va cădea omul în toată viaţa sa, să nu se deznădăjduiască de a se ridica, ci să se înalţe iarăşi prin darul Sfântului Duh, prin pocăinţa cea adevărată.
Dar înălţarea aceasta a omului din iad şi din rânduiala dobitoacelor şi din rânduiala păgânilor şi a celor ce nu cunosc pe Dumnezeu, cum se face? Deodată? Nicidecum!
Aşa ne învaţă dumnezeieştii părinţi. Omul, când se ridică, se ridică pe trepte. Nu deodată se poate face sfânt, după cum nici deodată se poate face drac, ci se ridică pe trepte. Cei ce se străduiesc pe calea mântuirii, merg dintr-o măsură în alta, cum a zis înainte proorocul: „Merge-vor din putere în putere“. Ei capătă mai întâi în inima lor o putere din darul Sfântului Duh, o parte din tăria de a sta în poruncile lui Hristos, o măsură din virtute şi după aceea păşesc pe alte trepte. (Arhim. Cleopa ILIE, Convorbiri duhovniceşti)