Pacienţii cronici, victime colaterale ale pandemiei
Au trecut aproape doi ani de pandemie COVID-19, cea mai importantă problemă de sănătate publică din ultimele decenii. Chiar dacă limitarea infecţiilor cu SARS-CoV-2 rămâne principala preocupare a decidenţilor şi a sistemului de sănătate, nu trebuie uitate celelalte boli, care, nedescoperite la timp sau chiar neglijate, pot aduce suferinţe îndelungate. Dr. Nicoleta Dima, medic primar medicină internă la Policlinica „Providenţa” şi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sfântul Spiridon” din Iaşi, a subliniat importanţa monitorizării stării de sănătate, necesitatea respectării, în continuare, a măsurilor de prevenţie, dar şi păstrarea unui dialog permanent cu medicul curant, medicul de familie sau medicul internist.
Încă de la debutul pandemiei, cadrele medicale depun un efort extraordinar, iar acum se vorbeşte chiar de epuizare. Când credeţi că vom reveni la normal?
Este, într-adevăr, o perioadă aglomerată, se fac eforturi mari, personalul medical este suprasolicitat în timp ce numărul pacienţilor cu infecţie SARS-CoV-2 este în continuare important numeric. Efortul colosal al tuturor celor implicaţi în lupta cu pandemia se prefigurează a fi necesar şi în următoarea perioadă, fără să se întrevadă actualmente un moment final.
Din păcate, multe persoane, de frica acestui virus, au evitat să se prezinte la doctor pentru alte afecţiuni acute sau cronice.
În perioada stării de urgenţă, dar şi după aceea, pacienții au evitat monitorizarea stării de sănătate. Teama de a nu contracta COVID-19 din clinici sau spitale a acutizat comportamentul de eludare și amânare a controlului periodic. Impactul acestui comportament ezitant al pacienților cronici se regăsește în creșterea numărului de urgențe sau agravarea comorbidităților pacienților cronici, ceea ce reafirmă faptul că, din păcate, pacienții cronici sunt victimele colaterale ale pandemiei.
Telemedicina sau consultațiile la distanță au reprezentat o soluție adoptată în special de o categorie restrânsă de pacienți. Ca medici, am avut decizii greu de luat atunci când restricţiile, inerente contextului pandemic, ne-au împiedicat să fim la fel de apropiaţi ca înainte de pacienţii noştri. Protocolul pentru eliminarea riscurilor pentru pacienți și personalul medical implică foarte multe măsuri, dintre care amintim dezinfecția suprafețelor, utilizarea echipamentelor de protecție de către personalul medical conform cerințelor actuale, distanțarea ȋntre pacienți și multe alte măsuri implementate pentru siguranța cadrelor medicale și a pacienților.
Educarea pacienților cu privire la gestionarea problemelor este esențială pentru ca aceștia să apeleze cu încredere la medicii de specialitate. Populaţia, în general, trebuie să înţeleagă importanţa menţinerii unei legături strânse cu medicul de familie, cu medicul curant, dacă avem o boală cronică.
Vorbeaţi de măsuri de protecţie. Cred că este bine să le reamintim.
Printre elementele comportamentale care ne oferă siguranță se numără purtarea corectă a măștii de protecție, păstrarea distanței, evitarea locurilor publice aglomerate, evitarea contactului cu persoane care sunt suspecte de infecții respiratorii acute, igiena mâinilor şi dezinfectarea obiectelor folosite în comun.
Care sunt organele interne mai sensibile la virusul SARS-CoV-2?
Coronavirusul poate infecta direct o mare varietate de celule, astfel că orice sistem sau organ din corp poate fi afectat. Simptomele debilitate, cum ar fi oboseala intensă, durerile musculare persistente, cefaleea sau senzaţia de lipsă de aer, pot persista săptămâni în şir. Pacienţii cu simptome persistente, după patru săptămâni de boală, dezvoltă sindromul COVID de „lungă durată” sau „Long Covid”.
Însă COVID-19 poate afecta pe oricine, iar boala poate provoca simptome care variază de la forme clinic uşoare până la forme severe. Vârsta înaintată, prezenţa diabetului zaharat, a bolilor cardiovasculare, a patologiei oncologice sau a altor comorbidităţi, febra persistentă, valorile crescute ale proteinei C reactive au fost factorii de risc cu cea mai mare consistenţă ca predictori pentru severitatea COVID-19. Cea mai severă complicaţie din punct de vedere pulmonar este reprezentată de fibroză.
Purtarea măştii pentru un timp mai îndelungat afectează funcţionarea optimă a organismului? Când trebuie schimbată masca de protecţie?
Masca de protecție este un dispozitiv medical care diminuează transmiterea microorganismelor patogene prin respirație și tuse de către persoanele infectate cu diferite virusuri respiratorii, inclusiv coronavirusul, virusul gripal, rinovirusul. Masca de protecție trebuie să acopere atât gura, cât și nasul și să fie schimbată o dată la 4 ore sau ori de câte ori aceasta s-a umezit sau s-a deteriorat. În timpul utilizării, trebuie evitată atingerea măștii. Este necesară îndepărtarea corectă a măştii de protecţie, acțiune urmată de spălarea imediată a mâinilor cu apă și săpun. Masca de unică folosinţă nu se reutilizeză. Utilizarea incorectă a unei măști poate afecta eficacitatea acesteia în reducerea riscului de transmitere.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, simpla folosire a măştii faciale este insuficientă pentru a oferi protecţie adecvată împotriva răspândirii noului coronavirus. Măsurile suplimentare precum spălarea mâinilor frecvent de-a lungul zilei, evitarea atingerii faciale cu mâna, evitarea contactului cu persoanele bolnave ajută la prevenirea mai multor boli infecţioase. Educația, responsabilitatea și solidaritatea sunt elementele de bază prin care vom reuși să ținem sub control pandemia.
Ce facem dacă prezentăm simptome specifice?
Durerea de cap, tusea, dificultăţile respiratorii, febra, durerile musculare, pierderea mirosului şi a gustului sunt elemente sugestive pentru infecţia SARS-CoV-2. Atunci când prezentăm aceste simptome este indicat să contactăm medicul de familie care va decide următorul pas: testarea pacientului, iniţierea protocolului terapeutic la domiciliu sau adresarea pacientului către o unitate spitalicească în funcţie de simptomatologia dezvoltată.
Este bine ca înainte de vaccinare să ne adresăm medicului de familie sau medicului de medicină internă pentru o evaluare a stării de sănătate?
În funcţie de patologia asociată, poate fi necesară o evaluare medicală, realizată sub coordonarea fie a medicului de familie, fie a medicului de medicină internă sau de altă specialitate care gestionează evoluţia afecţiunilor generale ale pacientului. În urma acestei evaluări, pacienţii vor fi sfătuiţi, îndrumaţi și bineînțeles trataţi în cazul identificării anumitor probleme de sănătate.