Părintele Mihail, slujitorul neobosit din „catedrala cu vitralii foşnitoare”
Mănăstirea este candela vie aprinsă de la Lumina lumii, Hristos Domnul, de la suflet şi din inima care se converteşte neîncetat la rugăciune. Uleiul cel bun al candelei de la care învăţăm să ne orientăm „ceasul” vieţii, de la întuneric spre lumină, spiritual, cultural, uman şi comunitar, este, în primul rând, rugăciunea personală, topită apoi în cea comunitară, de la suflet la inimă, de la gând la cuvânt, de la şoaptă la respiraţie şi de la frate la frate, până când devenim un singur trup, cel duhovnicesc, eclesial, în sfântul lăcaş, culminând cu participarea la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Ne este util în acest complicat demers un sfătuitor, un model, un dascăl al limbajului de Dumnezeu grăitor până în adâncul fiinţei noastre, care să ne împărtăşească starea de rugător, una cerească şi pământească în acelaşi timp.
Este starea de pacificare dinlăuntru spre exterior până realizăm dezideratul paulin: „Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti” (Efeseni 5, 19), ca „toată suflarea să laude pe Domnul!” (Psalmul 150, 6), iar noi să ne armonizăm precum coarda cu chitara „spre a cânta melodia plăcută lui Dumnezeu” (Sfântul Ignatie al Antiohiei).
Pentru noi, creştinii de la Dunărea de Jos, a dăruit Dumnezeu, între mulţi mărturisitori, în acest sens, al modelelor de urmat pentru rugăciune, pe preacuviosul părinte duhovnic Mihail Nare de la Sfânta Mănăstire Buciumeni. Preacuvioşia Sa s-a născut acum 84 de ani în localitatea Matca din judeţul Galaţi. De la 4 anişori a învăţat de la bunii săi părinţi spiritul ascetic al vieţii, încă din familie. S-a temut de fapte rele, chiar la joacă, deoarece i s-a spus că pleacă îngerul de la dânsul! Poate de aceea a crescut ca un îngeraş! Sigur aşa a păşit de adolescent la Mănăstirea Bogdana, la „şcoala cuminţeniei şi a aşezării sufleteşti”, urmând un parcurs dificil al smeritei ascultări fără ezitare, tot timpul şi în tot locul. A suportat de tânăr asperităţile Decretului 410. A mutat ascultarea din mănăstire, forţat de prigoană, la casa părintească, unde a cultivat „pământul” inimii cu „ploaia” lacrimilor ascunse, dar roditoare de statornicie şi de hărnicie în rugăciune şi în muncă!
A fost, apoi, unul dintre cei doi reorganizatori ai vieţii monahale de la Mănăstirea Nicula. Acolo s-a şcolit, chemat de arhiepiscopul Teofil Herineanu, la seminar şi apoi la hirotonie. De un sfert de secol ne învaţă, tăcând, taina puterii din rugăciunea la chilie, în sfântul lăcaş, la ascultări cu maicile mănăstirii şi, mai ales, cu o răbdare greu de înţeles şi foarte greu de aplicat, ori de câte ori îl cercetează pentru povaţă şi spovedanie preoţi şi mulţi credincioşi! Dar ceea ce învăţăm de la părintele Mihail este dulceaţa rugăciunii comunitare. De 25 de ani, zi de zi - în afară de cele aliturgice - săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie, cu participarea tuturor maicilor din obşte. Se înţelege că nu lipseşte de la cele 7 Laude zilnic, iar pomelnicele la Sfânta Proscomidie le citeşte conştiincios de la ora 3 dimineaţa, timp de peste două ore, de faţă fiind doar îngerii. La orele 5 sosesc maicile şi programul continuă, aşa cum ne-au învăţat înaintaşii noştri rugători în timp de la Buciumeni. Să amintim doar pe pustnica Teoctista. A stat ani în şir în pădurile Bucovinei, cu îngerii şi în „jarul” ispitelor pustiei, până a revenit la Buciumeni, în anii ’60 ai secolului trecut, viețuind în mănăstire ca o adevărată sfântă! De asemenea, maica Luciana a viețuit în rugăciune 70 de ani la Buciumeni, fiind singura persoană în mănăstirea din pădure, după izgonirea de aici a celor 70 de maici, în timpul prigoanei prilejuite de nefastul Decret 410. Fără smeritele rugătoare, fără slujitorul cu chip blând și răbdător, părintele Mihail, şi fără „albinele” harnice - maicile mănăstirii, care primesc la rugăciune „nectarul” echilibrului în vâltoarea ispitelor și coboară apoi, prin hărnicie, la ogor și ascultări gospodărești spre a înflori neîncetat „Grădina Maicii Domnului”, n-am fi participat, an de an, cu 1.000 de tineri şi atâţia rugători în „catedrala cu vitralii foşnitoare” de la Buciumeni.
Aceste mărturii au fost amintite și prin participarea stareților și starețelor din Arhiepiscopia Dunării de Jos la sinaxa monahală din data de 11 februarie. În cadrul acestei duhovnicești întruniri au fost evidențiate darurile lui Dumnezeu, înmulțite prin slujirea părintelui Avva Mihail de la Buciumeni, căruia i-a fost conferit Ordinul „Crucea Sfântului Apostol Andrei pentru clerici”, clasa I.