Parohiile Protopopiatului Ortodox Făget: comunitate, biserică, școală confesională
Cunoașterea istoriei Bisericii Ortodoxe din spațiul românesc reprezintă un domeniu în care cercetarea științifică este departe de a fi exhaustivă, iată de ce un meritoriu demers și, totodată, un pas spre înțelegerea trecutului este și acela pe care trei autori din zona Banatului ni-l propun odată cu publicarea și lansarea în acest an centenar al Patriarhiei Române a unei lucrări care abordează tematica istoriei unor parohii din Protopopiatul Ortodox Făget.
Apărută la Editura Partoș a Arhiepiscopiei Timișoarei, lucrarea „Parohiile Protopopiatului Ortodox Făget: comunitate, biserică, şcoală confesională” îi are ca autori pe regretatul profesor Ioan Cipu (1925-2018), protopopul emerit Bujor Păcurar și pe cunoscutul istoric și prof. dr. Dumitru Tomoni, vicepreședinte al Societății de Științe Istorice din România. Lucrarea de față, care are un număr consistent de pagini, 835, și este realizată cu respectarea canoanelor științifice pe care un astfel de demers îl solicită, se constituie, fără îndoială, drept un necesar efort de recuperare și interpretare a trecutului Bisericii române din spațiul bănățean al Făgetului. Acest fapt îl subliniază în Cuvântul înainte, intitulat sugestiv „Aici am fost și vom rămâne”, și IPS Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului.
Se cuvine, de asemenea, să subliniem și dimensiunea cercetării întinse pe mai bine de un deceniu și care ne arată utilizarea a zeci de fonduri arhivistice aflate în Arhivele Naționale din București, Timișoara și Sibiu, Muzeul Unirii din Alba Iulia, apoi presa națională și regională, culegeri de documente și lucrări de specialitate, dar și documentele, articolele și studiile aflate pe site-urile de internet. Tot acest semnificativ aparat bibliografic le-a oferit autorilor o viziune de ansamblu asupra istoriei parohiilor Protopopiatului Ortodox al Făgetului, dar și posibilitatea de a scrie o lucrare de referință și desigur un model pentru alți cercetători și istorici care vor dori să facă cercetări similare pentru alte zone geografice.
Complexitatea muncii de cercetare și acribia de care autorii au dat dovadă în lunga perioadă în care au studiat documentele ne sunt prezentate de aceștia în Cuvântul înainte, pe care l-au lăsat la începutul lucrării: „Cunoșterea trecutului parohiilor s-a făcut atât prin analiza documentelor emise de preoți și trimise protopopiatului spre a fi înaintate eparhiei, cât și prin coroborarea tuturor documentelor care au circulat pe filiera parohii-protopopiat-eparhie și invers. Dincolo de lucrările și studiile parcurse de-a lungul timpului, de arhivele județene, eparhiale sau locale cercetate, de un real folos în reconstituirea vieții religioase a parohiilor și filiilor protopopiatului ne-a fost cercetarea istoriei «la firul ierbii».
Astfel, am cules informații din pisaniile tuturor bisericilor, din însemnările de pe cărțile religioase, inscripțiile de pe clopote, obiectele de cult sau crucile și monumentele din curtea bisericilor sau din cimitirele protopopiatului. Fiind prima lucrare astfel concepută, am fost obligați să prezentăm și informații pe care nu am putut să le verificăm din mai multe surse, deoarece, la nivelul cercetării actuale, ele nu există sau nu le-am putut identifica. De aceea, departe de a avea pretenția unei cercetări exhaustive, considerăm că orice sugestii, corecții și completări sunt binevenite, mulțumind anticipat în acest sens”.
Biserica şi păstrarea identității naționale
Cartea „Parohiile Protopopiatului Ortodox Făget: comunitate, biserică, şcoală confesională” este structurată pe trei mari capitole: Capitolul I - Protopopiatul Făget, Parohii și Filii. Considerații Generale; Capitolul al II-lea - Parohii și Filii din Protopopiatul Făget; Capitolul al III-lea - Protopopiatul Făget azi. Preoții - Fișe biografice.
Primul capitol al lucrării introduce cititorul în istoria din perioada medievală a Protopopiatului Făget și până la 1716, când în Banat se instaurează, pentru mai bine de două secole, stăpânirea austriacă. Statistica din 1727 ne arată că, aici, la Făget, protopopiatul avea 76 de sate, 1.437 de case și 21 de preoți, îndrumați de un protopop. Autorii reconstituie apoi elementele istoriei acestui protopopiat în vremea Revoluției de la 1848, dar și pe întreg parcursul secolului al XIX-lea și până la 1918, precum și în perioada de început a regimului comunist, în anii grei în care Biserica a avut cel mai mult de suferit. Firul narativ merge până în momentul anului 2016, când Protopopiatul Făgetului grupează 37 de parohii, 11 parohii misionare și 23 de filii.
O atenție aparte este acordată în acest capitol învățământului confesional din acest protopopiat, analiza istorică dovedind rolul esențial pe care Biserica Ortodoxă l-a avut în păstrarea identității naționale, „tinda bisericii” fiind adeseori locul în care s-au transmis din generație în generație valori și atitudini, tradiții, limbă, istorie și credință. Școlile confesionale din Făget au fost astfel un far de lumină pentru tinerii satelor, chiar dacă în special din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și până la celebra lege Appony din 1907 (impunea, printre altele, obligativitatea studiului limbii maghiare în școli), când un sfert din școlile confesionale ale Făgetului devin școli comunale. Încheiem prezentarea acestui capitol cu mențiunea că autorii lucrării au avut curiozitatea de a explora o sursă de prim rang a istoriei bisericești, și anume însemnările lăsate de preoți de-a lungul timpului pe cărțile și obiectele bisericești. Din acele însemnări scrise cu dragoste față de Biserică și de oamenii săi, acei slujitori ai Altarului din vechime au lăsat o prețioasă moștenire pentru cei din viitor, iar unele dintre aceste însemnări sunt impresionante prin simplitate și naivitate.
Capitolul al II-lea analizează 69 de parohii și filii din Protopopiatul Făget, iar prezentarea fiecărei parohii este făcută printr-un inspirat model de cercetare care abordează fiecare parohie pe baza unor elemente precum: o fișă de istorie a satului, o istorie a bisericii și școlii confesionale, liste cu succesiunea preoților din secolul al XVIII-lea și până în prezent, de asemenea și liste cu învățători, de-a lungul timpului. Din această perspectivă, capitolul acesta, care are 600 de pagini, se constituie ca un reper al cărții și, de ce nu, în cuprinsul său se află esența lucrării - o cercetare care poate fi privită aidoma acelui Mare Dicționar Geografic și Istoric al României de la finalul secolului al XIX-lea, în care un colectiv de autori a prezentat fiecare sat din fiecare județ al țării, abordând istoria localității, biserica, elemente de demografie etc.
Capitolul al III-lea este dedicat prezentului, în cadrul său fiind prezentate 48 de fișe biografice și fotografii ale preoților de astăzi din Protopopiatul Făgetului, iar din punctul nostru de vedere și acest capitol are un mare merit: acela de a fi o sursă cu valoare documentară pentru cercetătorii din viitor. Lucrarea se încheie cu anexe, bibliografie și un indice de nume și locuri.
Suntem, fără îndoială, în fața unei cercetări importante a trecutului, atât al unui areal geografic, cât și al spațiului confesional ortodox din Făget, iar munca autorilor este demnă de lăudat. Cartea aceasta trebuie să se găsească în biblioteca locuitorilor din Făget și în cea a fiecărei instituții și biblioteci de acolo, și nu numai. Este o mărturisire de credință și de dragoste față de aceste locuri.
Încheiem această prezentare subliniind din nou valoarea lucrării prin cuvintele scrise de acelaşi IPS Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, în Cuvântul înainte: „Această carte, adevărat tezaur de credință și cultură, vine, așadar, să ne reamintească faptul că Biserica a fost dintotdeauna sufletul viu al comunității, locul sfânt unde s-au plămădit întru lumina Evangheliei credința, speranța și dragostea de neam și țară. Comunitatea ortodoxă din zona Făgetului, unită în jurul Altarului și al școlii confesionale, a cultivat generații întregi de credincioși în duhul păcii, al bunătății și al înțelepciunii... Astfel, fiecare pagină din această carte devine un îndemn viu de a păstra cu sfințenie valorile moștenite și de a le transmite generațiilor viitoare cu aceeași responsabilitate și dragoste”.