Patriarhia Română binecuvântează şi susţine comuniunea românilor de pretutindeni

Data: 24 Ianuarie 2021

1. Exprimând responsabilitatea sa pastorală pentru românii ortodocşi de pretutindeni, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2021 ca fiind „Anul omagial al pastorației românilor din afara României”.

În actualul context al fenomenului migrației la nivel global, Biserica Ortodoxă Română dezvoltă şi intensifică în prezent misiunea şi responsabilitatea ei pastorală faţă de românii ortodocși din afara României, pe care îi consideră fiii săi credincioşi şi parte integrantă a comuniunii ortodoxe româneşti de pretutindeni. În acest sens, prin coresponsabilitatea tuturor ierarhilor Sfântului Sinod, şi în mod special a ierarhilor ortodocşi români care păstoresc clericii şi credincioşii din afara graniţelor României, Biserica Ortodoxă Română desfăşoară o bogată lucrare pastorală, misionară, social‑filantropică şi culturală în parohiile, mănăstirile, instituțiile culturale şi instituțiile social‑caritative ale comunităților ortodoxe româneşti aflate în vecinătatea României şi în diaspora română.

Cunoscând numărul mare al românilor aflaţi în afara României (estimat în prezent la aproape zece milioane, şi anume şase milioane de români care trăiesc în comunitățile istorice sau tradiționale din țările aflate în vecinătatea României şi patru milioane de români care trăiesc în comunitățile bisericeşti din diasporă), Patriarhia Română sprijină eforturile românilor ortodocşi stabiliți temporar sau definitiv în străinătate, pentru păstrarea identității lor religioase, etnice, lingvistice şi culturale.

 

2. Despre o istorie a migrației românilor în afara hotarelor ţării se poate vorbi de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

Urmare emigrării unor români ortodocşi din Transilvania, Banat, Crișana şi Bucovina, înainte de anul 1918, precum şi a schimbărilor survenite după Primul Război Mondial, au luat fiinţă mai multe comunități ortodoxe româneşti în Statele Unite ale Americii, în Canada şi în unele ţări din Europa. În perioada interbelică (1918-1939), iar apoi, din cauza instaurării regimului comunist (6 martie 1945), foarte multe familii au părăsit România, stabilindu-se în alte părţi ale lumii. Însă, după căderea regimului comunist, în decembrie 1989, dar îndeosebi după anul 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, numărul românilor ortodocşi din diaspora a crescut tot mai mult.

Ca urmare, grija pastorală şi atenția specială manifestată de Patriarhia Română faţă de comunitățile ortodoxe româneşti din afara graniţelor ţării s-a concretizat prin înfiinţarea de numeroase parohii şi a unor eparhii noi, pentru a răspunde nevoilor spirituale multiple ale credincioşilor români ortodocşi din Basarabia (Republica Moldova), Serbia, Bulgaria, Ungaria, Europa Centrală şi de Nord, Europa Occidentală şi Meridională, cele două Americi, Australia şi Noua Zeelandă, dar şi prin înfiinţarea unor reprezentanțe şi comunități ortodoxe româneşti în: Ţara Sfântă, Muntele Athos, Orientul Mijlociu, Cipru, Turcia, Africa de Sud, Japonia, ş.a.

În acest sens, Biserica-Mamă îi sprijină şi încurajează pe fiii şi fiicele ei duhovniceşti din afara graniţelor ţării şi înţelege greutățile cu care aceştia se confruntă în lupta lor pentru a-şi asigura un viitor mai bun. Totodată, însă, aceşti credincioşi ortodocşi români trăiesc, de multe ori, în societăți din ce în ce mai secularizate şi individualiste, fiind priviți adesea cu răceală sau suspiciune, fapt care nu le insuflă un sentiment de pace şi mulţumire sufletească. De aceea, participarea lor la viaţa liturgică a parohiei, precum şi la evenimentele culturale şi acțiunile social-filantropice organizate de parohiile din diaspora română, constituie o binefacere şi o bucurie deosebită. Prin activităţile parohiei se mărturiseşte credinţa ortodoxă, se transmit tradiţiile româneşti şi se cultivă limba română, toate acestea contribuind la păstrarea identităţii eclesiale, culturale şi etnice a românilor din afara României. Totodată, este necesară o conviețuire armonioasă a migranţilor români cu cetăţenii din țările de adopție, pentru o integrare socială în țările gazdă, dar fără asimilarea culturală a românilor.

Mulţi dintre românii care trăiesc departe de România doresc să rămână permanent în legătură cu cei dragi rămaşi acasă, pentru ca distanţele geografice mari să nu producă îndepărtare sufletească sau înstrăinare spirituală a unora faţă de alţii. Aceştia doresc să păstreze unitatea familiei, constituită din bărbat, femeie şi copii, deoarece familia binecuvântată de Dumnezeu reprezintă spaţiul intim cel mai de preț în care se exprimă iubirea conjugală, dar şi dragostea părintească, filială şi frăţească. În acest sens, sporirea comuniunii spirituale şi conlucrarea fraternă între românii care muncesc sau studiază în afara României şi cei dragi rămași în ţară este o necesitate. De asemenea, este foarte necesară educarea tinerei generaţii în duhul iubirii de Dumnezeu, de Biserică şi de neam şi cultivarea virtuţilor esenţiale în sufletul copiilor şi al tinerilor, precum: dragostea şi compasiunea, solidaritatea cu oamenii aflaţi în dificultate, blândeţea, sinceritatea, curajul şi încrederea.

 

3. Configurația actuală a comunităților de români aflate în afara graniţelor României, care aparțin jurisdicțional Patriarhiei Române, este următoarea:

În afara frontierelor actuale ale României, Patriarhia Română are în jurisdicția sa patru arhiepiscopii şi nouă episcopii, arhiepiscopiile având şi rang de mitropolii.

În aceste eparhii există astăzi un total de 1.337 de parohii şi filii, 64 de așezăminte monahale ortodoxe româneşti, deservite de 1.245 de clerici români.

În ultimii 30 de ani, înființarea de noi eparhii, parohii și așezăminte monahale românești în străinătate a impulsionat activitățile cu caracter pastoral‑misionar, social‑filantropic, educațional, de reprezentare și cooperare intercreștină și interreligioasă, desfășurate de către ierarhii, clericii, monahii și credincioșii ortodocși români din afara României.

În bisericile ortodoxe românești din străinătate, românii simt bucuria regăsirii și trăirii credinței strămoșești, participă la viața liturgică, își alină dorul după cei dragi și după locurile natale, își reconfirmă identitatea lor profundă și își redescoperă originile. Românii se adună mai ales în jurul unui preot de parohie, căruia îi spun în limba maternă nu doar păcatele la spovedanie, ci și problemele cotidiene şi speranţele pentru viitor.

Acești români aflați în jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române reprezintă cea mai mare parte dintre românii ortodocși din afara României. Pe lângă aceștia, mai există ortodocși români aflați în alte jurisdicții bisericești, pe continentul european și pe continentul american, ori în alte părți ale lumii. Cu mulţi dintre aceşti ortodocşi români, Patriarhia Română păstrează legături spirituale şi culturale, ca semne ale comuniunii spirituale care îi ajută pe românii aflaţi printre străini să nu se înstrăineze de propria lor identitate românească.

Ne rugăm lui Dumnezeu să binecuvânteze cu sănătate şi fericire pe toţi românii de pretutindeni, dăruindu‑le tuturor bucuria comuniunii fraterne!

 

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

* Cuvânt la aniversarea a 162 de ani de la Unirea Principatelor Române, duminică, 24 ianuarie 2021