„Pe oasele lui odihnește pământul României întregite”
Mormântul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol I din Capitală reprezintă în mod simbolic recunoștința față de toți eroii care și-au jertfit viața pentru îndeplinirea idealului României Mari. Aici, de praznicul Înălțării Domnului, dată la care Biserica Ortodoxă îi cinstește pe eroii neamului, se oficiază ceremonii militare și religioase.
Trec aproape zilnic prin Parcul Carol I din București, prin fața Mormântului Ostașului Necunoscut. Ce spune trecătorilor acest mormânt păzit solemn de doi soldați? Atmosfera din preajma locului străjuit de flacăra nestinsă este una solemnă. Oamenii poate că nu rămân o clipă în reculegere, dar au pe chip și în priviri un sentiment de respect, care vine din adâncul ființei, din profunzimea care, prin vitregiile istoriei, a ajutat la dăinuirea neamului românesc.
Pe lângă eroii cunoscuți cu numele există multe persoane care și-au jertfit viața pentru ca România Mare să se transforme dintr-un ideal într-o certitudine istorică. Mulți au murit cu piepturile goale la Mărășești și Mărăști, în trecătorile Carpaților în drumul spre Ardeal, care îi chema. Unii au fost îngropați cu ceremonii militare și religioase, alții în grabă, atunci când condițiile nu au permis o minimă ceremonie. Pentru toți acești eroi necunoscuți arde flacăra nestinsă de la Mormântul Ostașului Necunoscut și pentru toți ridicăm un gând de recunoștință, fie și-n trecerea cotidiană prin Parcul Carol I din Capitală.
Despre jertfa eroilor necunoscuți ne-a vorbit preotul militar Florin Vlădoiu, inspector general și șef al Secției Asistență Religioasă din Statul Major General: „Mormântul Ostașului Necunoscut este simbolul jertfei pe care s-au clădit țara și neamul românesc. Situat în Parcul Carol I, în inima Capitalei, el este, de fapt, corolarul recunoștinței naționale și al cinstirii pe care neamul românesc îl datorează celor care au făcut sacrificiul suprem «jertfindu-se pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori pentru apărarea patriei și a credinței ortodoxe strămoșești, pentru întregirea neamului, pentru libertatea și demnitatea neamului românesc», așa cum Biserica noastră Ortodoxă îi pomenește cu mare evlavie la fiecare slujbă. Am putea spune, fără modestie, că este Altarul Jertfei Neamului Românesc și nu putea să fie în alt loc decât în București, Capitala tuturor românilor, chiar dacă tot pământul acestei țări este stropit cu sângele înaintașilor, iar oasele lor odihnesc pretutindeni”.
„Acesta este tatăl meu!”
Monumentul Ostașului Necunoscut din București are o istorie care a început după încheierea Primului Război Mondial, când țara noastră s-a numărat printre statele care, urmând exemplul țărilor occidentale, a decis să înalțe un monument dedicat memoriei celor care s-au jertfit pe câmpul de luptă. Astfel, conform Tratatului de la Versailles, în care se stabilea responsabilitatea fiecărei țări de a respecta mormintele eroilor de război, România a fost primul stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naționali.
Astfel, în semn de recunoștință, în anul 1923, statul român a decis ca simbolul sacrificiului persoanelor căzute pentru idealul național să fie reprezentat de osemintele unuia dintre ostașii anonimi de la Mărășești, Mărăști, Oituz, Târgu Ocna, Jiu, Prahova, București, Dobrogea, Ardeal și Basarabia. „Știm că Biserica Ortodoxă a cinstit dintotdeauna jertfa fiilor săi prin rugăciunile de pomenire din cadrul slujbelor și prin troițele ridicate în cinstea lor. Respectând aceste lăudabile inițiative europene, în anul 1923, la îndemnul Societății Mormintelor Eroilor, prezidată de Mitropolitul Primat Miron Cristea, s-a hotărât ca sacrificiul tuturor eroilor necunoscuți să fie simbolizat de un monument special: Mormântul Ostașului Necunoscut. Astfel au fost deshumate rămășițele pământești a 10 eroi necunoscuți. Acțiunea s-a desfășurat în 1923, începând cu 5 mai la Mărășești și terminându-se în ziua de 17 mai în Parcul Carol I din București. Nu întâmplător a fost aleasă biserica cu hramul «Adormirea Maicii Domnului» din localitatea Mărășești, în care au fost depuse cele 10 sicrie din stejar, căptușite cu tablă zincată, cu osemintele eroilor anonimi. Emoționantă a fost și alegerea unuia dintre cei 10 eroi, deoarece aceasta a fost făcută de elevul începător Amilcar Săndulescu, de la Liceul Militar «Dimitrie A. Sturdza» din Craiova. Premiant și orfan de război, cuprins, după cum el însuși mărturisea, de un adânc fior, a rostit cuvintele: «Acesta este tatăl meu!» și îngenunchind s-a rugat: «Doamne Dumnezeul meu, ai în pază pe toți eroii neamului, și pe tatăl meu». Această ceremonie s-a desfășurat în data de 14 mai 1923, în sfântul lăcaș ciuruit de gloanțe din Mărășești. Apoi, sicriul Ostașului Necunoscut a fost dus la gară, pentru a fi transportat la București”, ne-a spus preotul militar Florin Vlădoiu.
„Săvârșit din viață pentru unitatea neamului românesc”
În data de 15 mai, sicriul cu Eroul Necunoscut, împodobit cu pânza tricoloră, a fost purtat pe brațe de o gardă de ofițeri, cavaleri ai Ordinului „Mihai Viteazul”, și depus pe vagonul-platformă al unui tren special, cu destinația București, unde a ajuns după-amiază. În Gara de Nord, sicriul Ostașului Necunoscut a fost așteptat de oficiali ai statului și personalități politice și militare. Regele Ferdinand, îmbrăcat în uniforma de general al Regimentului de Escortă Regală, a participat la acest eveniment. Apoi sicriul a fost depus pe un catafalc drapat cu steagul și însemnele României, iar după oficierea serviciului religios și onorurile militare, a fost așezat pe un afet de tun, tras de opt cai și transportat astfel în cadrul unui lung cortegiu până la Biserica „Mihai Vodă”. Aici, sicriul a rămas pe toată durata zilei de 16 mai, pentru ca bucureștenii să poată veni în pelerinaj.
La data inaugurării, 17 mai 1923, au fost prezenți familia regală alături de membrii guvernului, ai corpurilor legiuitoare și numeros public. Mormântul Ostașului Necunoscut este o criptă simplă, acoperită cu o lespede de piatră, decorată cu sculpturi florale. Pe lespede este incrustat următorul epitaf: „Aici doarme fericit întru Domnul Ostașul Necunoscut, săvârșit din viață pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihnește pământul României întregite. 1916-1919”.
În 2006, Ostașul Necunoscut a revenit pe amplasamentul inițial
„Ceea ce vedem noi astăzi, ansamblul funerar Mormântul Ostașului Necunoscut, a fost realizat de sculptorul Emil Willy Becker, în anul 1927, la care s-a adăugat, la 28 octombrie 1934, o cruce de piatră și a fost aprinsă o cadelă spre a arde veșnic. Mormântul, în perioada interbelică, se situa în fața Palatului Artelor, ce găzduia Muzeul Militar, care, din păcate, în anul 1938, a fost grav afectat de un incendiu, iar în anul 1940, de marele cutremur. Astfel că, în 1943, a fost demolat, mormântul rămânând pe terasa «Cuza Vodă» din Parcul Carol I. Dar vremurile se schimbă, iar adevărații eroi din Marele Război al Întregirii a trebuit să facă un pas înapoi, pentru că vremurile cereau să iasă în evidență «eroii» luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism. Astfel, cu mare discreție, regimul comunist a demontat, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958, monumentul funerar al Ostașului Necunoscut, acesta fiind strămutat la Mausoleul de la Mărășești, lângă sarcofagul generalului Eremia Grigorescu. După 1989, la inițiativa Ministerului Apărării Naționale, a Asociației Veteranilor de Război și a unor partide politice, Guvernul României a aprobat readucerea în Parcul Carol I din Capitală a osemintelor Ostașului Necunoscut. Au fost așezate, la data de 26 octombrie 1991, nu pe locul inițial, ci puțin mai jos, la poalele dealului. Aceasta pentru că lângă Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism, se afla înhumat prim-ministrul comunist Petru Groza. Abia în anul 2006, la data de 25 noiembrie, Mormântul Ostașului Necunoscut a revenit pe amplasamentul inițial, adică pe esplanada din fața actualului Memorial al Eroilor Neamului”, a precizat părintele Florin Vlădoiu.
Biserica și Armata îi cinstesc pe eroi prin ceremonii militare și religioase
Chiar dacă au nume sau nu, chiar dacă se odihnesc privegheați de cruci creștinești sau nu se știe pe unde au fost îngropați, eroii care și-au dat viața pe front pentru îndeplinirea idealului României Mari stau acum laolaltă sub lespedea Ostașului Necunoscut. Și azi, în Parcul Carol I din București, părinții și bunicii pot spune copiilor că pe osemintele eroilor necunoscuți „odihnește pământul României întregite”. Pe această lespede, în zile de sărbătoare, se pun coroanele aducerii aminte și ale recunoștinței. Și tot aici, în fiecare an, de praznicul Înălțării Domnului, când în tradiția ortodoxă se cinstesc eroii neamului, se țin slujbe de pomenire pentru toți cei care și-au dat viața pentru pământul strămoșesc.
„Fiind un simbol al jertfei celor căzuți pentru idealul național, la Mormântul Ostașului Necunoscut venim cu recunoștință și pioșenie, cu ocazia sărbătorilor naționale și religioase, neuitând faptul că, încă din 1920, Înălțarea Domnului a fost decretată ca zi a Eroilor Neamului. Biserica și Armata, ca instituții fundamentale ale statului și chemate în permanență la jertfă în slujba poporului, cinstesc sacrificiul înaintașilor prin ceremonii militare și religioase, clerul militar din Armata României fiind prezent permanent la aceste manifestări, care cultivă dragostea de țară, respectul față de eroi și față de tradițiile neamului românesc”, a completat preotul militar.
Flăcăra de la mormânt, candelă nestinsă
Ostașul Necunoscut al neamului românesc și-a aflat odihna postumă în Parcul Carol I din inima Capitalei. În preajma mormântului străjuiesc doi tineri soldați și o flacără care arde neîntrerupt. Despre semnificația flăcării nestinse, părintele Florin Vlădoiu ne-a spus: „Lumina candelei ne duce cu gândul la Lumina lui Hristos, care luminează pe tot omul ce vine în lume, după cum spune dumnezeiescul Ioan Teologul. Lumina este semnul prezenței lui Dumnezeu, iar Dumnezeu veghează și luminează prin această flacără nestinsă eroii neamului nostru, care s-au jertfit pentru țară și credința strămoșească ortodoxă. Nu știm dacă toți eroii noștri au avut privilegiul ca la momentul trecerii la cele veșnice să aibă o lumină la căpătâi, dar acum primesc din partea noastră această jertfă de lumină spre odihna și iertarea sufletelor lor. Aprindem o lumânare sau o candelă când prin rugăciune ne întâlnim cu Dumnezeu, aprindem lumină la mormintele înaintașilor noștri și cred că ar fi bine să aprindem o lumânare și pentru acești eroi anonimi ai neamului nostru, care și-au dat viața pentru idealul de unire și neatârnare. Dumnezeu să le găsească un lăcaș în Împărăția Sa!”