Pe urmele Cuviosului Visarion Sarai în închisoarea de la Kufstein

Printre marii apărători ai românilor din Transilvania în veacul al 18-lea, la loc de cinste trebuie aşezat şi Cuviosul Visarion Sarai. După cum se ştie, Cuviosul Visarion a iniţiat în Transilvania o amplă mişcare de redeşteptare religioasă. Pentru mărturisirea curajoasă a credinţei ortodoxe şi pentru moartea în închisoarea de la Kufstein, este pomenit în fiecare an la data de 21 octombrie, alături de Sf. Mărturisitori Sofronie de la Cioara şi Oprea Miclăuş.

Cuviosul Visarion s-a născut în familia "valahă" Ciurcea (sau Tiurcia) din Bosnia, în preajma anului 1700. După naştere părinţii săi s-au stabilit la Kostainiţa, localitate situată astăzi pe teritoriul Croaţiei. Viitorul apărător al Ortodoxiei ardelene a primit la botez numele de Nicolae. Ajuns la maturitate, a călătorit la Muntele Athos şi în Ţara Sfântă, călugărindu-se, sub numele de Visarion, la Mănăstirea "Sfântul Sava" din pustia Palestinei. Mai târziu s-a închinoviat la Pakra, în Slovenia.

În ianuarie 1744, potrivit rapoartelor administraţiei militare din Timişoara, "eremitul valah", beneficiind de un paşaport eliberat de mitropolitul sârb Arsenie IV Ioanovici Şacabent al Carloviţului, a venit în Banat. Din Banat a trecut în Transilvania. Iată cum relata marele Iorga venirea Cuviosului Visarion în Ardeal: "Cu scrisori de la sârbi, de la însuşi Patriarhul Arsenie, se înfăţişă deci, în clipa când Inochentie Klein trecea prin crisa hotărâtoare, un călugăr, Visarion Sarai, "sihastrul", pe care satele româneşti din jurul Dobrei, apoi din al Devei şi Orăştiei, în sfârşit Săliştea, îl primiră ca pe un Mântuitor din eresul pierzător de suflet al legii "nemţeşti". În sunete de clopote şi încunjurat de păzitori înarmaţi, dintre ostaşii sârbi ai graniţei şi dintre ţerani, el trecu în voie dintr-un loc în altul, vorbind, între multe altele, cu, şi, mai ales, fără rost, de drumul greu la Ierusalim pe care-l face, la Ierusalimul credinţei celei sigure şi drepte" (cf. N. Iorga, Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor, Bucureşti 1926, vol. II, p. 125).

Un călugăr "sihastru", misionar în Transilvania

Continuându-şi drumul spre Transilvania, a poposit la Lipova, unde, ridicând o cruce la marginea localităţii, predica mulţimilor adunate adevărata credinţă, cea "greco-răsăriteană". La 11 martie 1744 a intrat în Ardeal, însoţit de trei negustori aromâni: Dima Nino, Gheorghe Nicola şi Gavrilă Bistro. În prima localitate ardeleană mai importantă, Dobra, străinului "cu faţa suptă de post şi de prevegheri" i s-a făcut o primire triumfală. Cuvântările sale simple au atras o mare mulţime de credincioşi, care l-au însoţit, călare ori pe jos, până la Deva şi apoi dincolo de fruntariile comitatului Hunedoara, la Orăştie, Sebeş şi Miercurea Sibiului. La Sălişte misiunea călugărului a fost încununată, de asemenea, de izbândă, românii din "Mărginime" devenind, în urma predicilor sale, cei mai aprigi apărători ai Ortodoxiei. În drum spre Sibiu, din ordinul generalului comandant al Transilvaniei, Czernin, călugărul Visarion Sarai a fost arestat, fiind supus, în 27 aprilie, unui lung interogatoriu; acuzat pe nedrept, ieromonahul a cunoscut apoi calvarul cumplitelor temniţe de la Deva, Timişoara, Osijek, Raab şi, în fine, Kufstein, unde a murit ca martir (cf. Mircea Păcurariu, Sfinţi daco-romani şi români, ed. a III-a, Iaşi 2007, pp. 195-198 etc.).

Închisoarea de la Kufstein, ieri şi azi

Închisoarea de la Kufstein a fost una dintre cele mai crunte din fostul Imperiu habsburgic şi, mai târziu, austro-ungar. Închisoarea, construită iniţial ca fortăreaţă, a fost menţionată prima dată într-un document din anul 1205, cu numele de Castrum Caofstein. În secolul al 13-lea se afla în proprietatea episcopilor de Regensburg. Trei sute de ani mai târziu, mai precis în anul 1504, împăratul Maximilian (1519) al Imperiului romano-german, a asediat oraşul Kufstein, cucerindu-l. Acesta a reorganizat şi reconstruit fortăreaţa, care mai târziu va fi folosită ca închisoare. Până în anul 1814 aceasta a trecut de mai multe ori în posesia bavarezilor, revenind în acest an definitiv teritoriului austriac.

Începând din ultimele decenii ale secolului 20, fortăreaţa a devenit un important punct de atracţie pentru turiştii care ajung în Tirol. O parte a fortăreţei a fost transformată în muzeu. Cealaltă parte a fost dotată cu un lift şi cu un trenuleţ panoramic, pentru a putea fi mai uşor vizitată de către turişti. Din anul 2005 fortăreaţa este folosită pentru organizarea de concerte de muzică clasică în aer liber şi pentru alte evenimente. Astăzi fortăreaţa adăposteşte cea mai mare orgă în aer liber din întreaga lume. Construită în anul 1931 de către Oskar Walcker, orga a fost dotată cu o nouă tehnică şi îmbunătăţită, astăzi având nu mai puţin de 65 de registre. În fiecare zi la ora prânzului poate fi auzit sunetul aceastei orgi, timp de 10 minute, în memoria soldaţilor căzuţi în timpul celor două războaie mondiale (cf. art. Orgel der Festung Kufstein, pe wikipedia http://de.wikipedia.org/wiki/Heldenorgel, pagină accesată la data de 8 octombrie 2011).

La prima vedere s-ar părea că numai "Bastionul valahilor" (parte a închisorii, denumită aşa pentru că acolo au fost închişi românii!) şi evlavia ortodocşilor români, în special ardeleni, mai amintesc astăzi de mărturisitorii care şi-au dat viaţa pentru dreapta credinţă în această temniţă din Kufstein.

Sfântul Visarion, patronul sârbilor şi al tuturor ortodocşilor din Kufstein

Însă nu numai românii îl cinstesc pe acest sfânt mărturisitor. Chiar dacă a fost vlah de neam, sârbii îl cinstesc şi astăzi cu mare evlavie.

Începând din anii â90, pentru credincioşii ortodocşi ruşi, sârbi şi chiar români din Kufstein, au fost săvârşite slujbe de către un preot al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara frontierelor. Acesta a slujit în biserica construită în stil neoroman a spitalului din Kufstein. Cu timpul biserica a fost folosită, atât de către credincioşii greco-catolici ucraineni, cât şi de către misiunea croată. În urma războiului din fosta Jugoslavie (în 1991-1995), numărul credincioşilor ortodocşi sârbi a crescut foarte mult în Tirol. Astfel, în anul 2001 a fost înfiinţată o parohie ortodoxă sârbă cu sediul în acest oraş, iar biserica spitalului din Kufstein a devenit centrul lor spiritual (cf. Pfr. Matthias Oberascher, Die Alte Spitalkirche in Kufstein, ein Ort der Begegnung der Kulturen und geistliche Heimat der serbisch-orthodoxen Gemeinde, în revista: Christlicher Osten, editată de către Andreas Petrus Werk, Nr. 2, Salzburg 2011). Tot atunci a fost ales ca patron şi ocrotitor al parohiei sârbe Sf. Cuvios Visarion. Astfel, mărturisitorul originar din Bosnia, cu activitate deosebită în Ardeal, a devenit ocrotitorul parohiei sârbe, care acordă asistenţă religioasă tuturor ortodocşilor din zonă, deci şi românilor.