Pe urmele sfinților din pământurile germanice
Despre sfinții care s‑au nevoit pe tărâmurile germanice ne bucurăm să citim fapte deosebit de prețioase dintr‑o carte revizuită și îmbunătățită de către părintele Alexandru Nan, cleric preocupat de problemele importante ale teologiei, într‑o lume atât de fragmentată. Preot paroh al Parohiei Buna Vestire din München și protopop al Bavariei din anul 2014, părintele Alexandru Nan ne aduce o veste bună, așa cum aduce mereu credincioșilor din parohia pe care o păstorește, aflată în apropiere de locurile unde, altădată, apărătorii credinței ortodoxe din Transilvania au cunoscut încercările potrivnicilor și, mulți dintre ei, sfârșitul martiric. Temuta așezare de la Kufstein, deși ne este în general prezentată ca o fioroasă temniță, era, de fapt, un castel cu câteva celule în care au fost închiși cei mai mari misionari ortodocși ai vremii, considerați neprieteni ai lumii de atunci și ai imperiilor care s‑au succedat și s‑au pierdut în valurile învolburate ale istoriei.
Părintele Alexandru Nan este un iubitor al sfinților. Pe coperta cărții a fost așezată sinaxa sfinților care au strălucit pe teritoriul Elveției. După acest model s‑ar putea picta astfel de icoane pentru toate țările în care se află parohii românești, cu numeroși frați de‑ai noștri plecați departe în lume, care își păstrează și credința, și nevoile, și neamul, cu râvna de altădată a înaintașilor noștri.
M‑am bucurat de multe ori să citesc paginile scrise de părintele Alexandru Nan. De fapt, înaintea expunerii celor 21 de medalioane ale sfinților în lucrarea părintelui protoiereu de Bavaria, lucrarea se deschide cu două cuvinte elogioase semnate de două personalități bisericești marcante. Primul cuvânt aparține exarhului Patriarhiei Constantinopolului, Mitropolitul Augustinos, președintele Conferinței Episcopilor Ortodocși din Germania, care vorbește despre o temă foarte relevantă pentru credincioșii Bisericii Ortodoxe, dar și pentru relațiile interbisericești. Este vorba despre tradiția comună a Bisericii nedespărțite, pentru că mulți dintre sfinții prezentați de părintele Alexandru Nan au viețuit înainte de momentul 1054, care a fracturat Biserica de Răsărit și cea de Apus.
Am reținut din cuvintele ierarhului constantinopolitan un fragment din Psalmii lui David: „Cum să cântăm cântarea Domnului într‑o țară străină?” sau, conform altei traduceri, folosită în cântarea polieleului de la începutul Triodului, „Cum vom cânta cântarea Domnului în pământ străin?”. Iată că și în ținuturi străine se aude această cântare, care nu se adresează oamenilor, ci lui Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni.
La fel de elogioase sunt și cuvintele Mitropolitului ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, Părintele Serafim, care evocă situația emigranților din apusul Europei, a celor dintâi și a celor de astăzi, vorbind și despre prezența Bisericii Ortodoxe Române, care se îngrijește de starea sufletească a credincioșilor plecați din țară și care a întemeiat atât de multe parohii, însoțindu‑i pe românii stabiliți mai întâi în America, apoi în Occident, iar astăzi chiar și în Australia și în alte locuri din lume.
Mitropolitul Serafim, iubitor al trăirilor filocalice, a descoperit că în viața unor sfinți de pe teritoriul german s‑au cultivat aceleași virtuți ca și în pustia Egiptului, în Palestina, în Munții Buzăului ori în diferite alte locuri de sihăstrie. Și sfinții din Occident erau oameni care și‑au consacrat viața prin rugăciune, prin trezvie, iar unii printr‑o aspră asceză, întorcându‑se cu toată ființa lor de la păcat la virtute...
Sunt impresionat de atenția pe care părintele Alexandru Nan o arată față de locurile sfinte pe unde trece, menționând faptul că din parohia unde slujește și până pe Valea Tirolului, în Munții Alpi, credincioșii parcurg cu ajutorul autovehiculelor distanțe de până la două ore.
La pomenirea sfinților mărturisitori ai Ortodoxiei din Transilvania, într‑o biserică primitoare din apropierea castelului de la Kufstein, se săvârșește întotdeauna Dumnezeiasca Liturghie arhierească, cu o impresionantă participare a românilor. Românii nu sunt singurii ortodocși din acele locuri. Se întâlnesc și ruși, sârbi, un anumit număr de greci, dar rămâne remarcabilă organizarea parohiilor românești în ultima perioadă, Bavaria fiind cunoscută ca zona cea mai religioasă a întregii Germanii.
Dintre paginile părintelui Alexandru Nan ne oprim asupra începuturilor Creștinismului pe teritoriul Germaniei și în vestul Austriei de astăzi. Autorul ne vorbește despre Sfânta Afra de Augsburg; despre Sfântul Bonifatie, apostolul germanilor, altul decât Bonifatie Martirul, cel pomenit împreună cu Aglaia; despre Sfântul Korbinian, primul episcop misionar din Bavaria; despre Sfântul Valentin, ocrotitorul Episcopiei de Passau; despre Sfântul Rupert, apostolul Bavariei; despre Sfântul Virgil, Episcop de Salzburg; despre Sfântul Lucian, protectorul statului Liechtenstein, și despre alți sfinți care au propovăduit Evanghelia, au întemeiat spitale, au fost aproape de săraci, unii au iubit cărțile, alții au fost comandanți de legiuni, făcători de pace, reformatori de mănăstiri și, mai presus decât toate, împlinitori ai cuvintelor Evangheliei.
Narațiunea din acest volum este îmbogățită de o dragoste aparte, care îi conferă un farmec deosebit, cu atât mai mult cu cât vine din partea unui român care s‑a așezat în ținuturile germanice și a devenit un atent observator, cunoscător și cronicar al acestora. O astfel de lucrare este de mare folos pentru românii din Europa Centrală și de Vest, dar este și un semn de cinstire a credincioșilor germani și o chemare puternică pentru a reveni la unitatea de altădată, dinainte de veacul al XI‑lea, la care ne cheamă Mântuitorul Iisus Hristos, „ca toți să fie una”.
De bună seamă, părintele Alexandru Nan a cercetat foarte multe bibliografii, a căutat informații în diferite izvoare istorice, având acces și la limba ținuturilor respective și dorind să alcătuiască această lucrare îndeosebi ca un semn de cinstire a sfinților și de prețuire a celor de pe pământul unde își împlinește misiunea de apostol, într‑o lume atât de fragmentată la începutul mileniului al III‑lea și al veacului XXI.