Pelerin la Catedrală

În aceste zile de toamnă suntem impresionaţi de sutele de mii de pelerini ce au trecut prin Altarul Catedralei Naţionale şi s-au bucurat de frumoasele mozaicuri ce împodobesc cea mai importantă biserică a Ortodoxiei româneşti.

Este clar că răbdarea şi, mai ales, credinţa pe care au arătat-o pelerinii în ultimele 11 zile, în timpul pelerinajului lor, nu te pot lăsa insensibil şi te fac să te întrebi dacă nu ar trebui şi tu să faci acelaşi drum spiritual către Catedrala Naţională, pentru a te închina în Altarul dedicat eroilor neamului nostru.

Un astfel de gând m-a marcat şi pe mine, determinându-mă să purced pe calea duhovnicească a pelerinului care vrea să aducă mulţumire lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite în principala biserică a creştinilor ortodocşi români, Catedrala Naţională. Scopul pelerinajului este şi acela de a cere ajutorul lui Dumnezeu şi, mai ales, de a te ruga Preasfintei Treimi pentru sănătate, pace, linişte şi mântuire.

La ceasurile ce fac trecerea de la noapte la zi, în jurul orei 5 dimineaţa, luni, 3 noiembrie, m-am aşezat în curtea Catedralei Naţionale, la rândul pelerinilor, cărora li se adăugau creştini din toate părţile cu pas grăbit pentru a prinde un loc cât mai aproape de treptele Catedralei.

Primul lucru care m-a impresionat a fost tocmai acest freamăt al creştinilor noştri care se adăugau permanent în rândul pelerinilor, parcă izvorau de pe toate arterele ce duc către Catedrală. Dacă la început rândul era doar în apropierea treptelor Catedralei, în maximum un sfert de oră curtea s-a umplut de pelerini, iar un ceas mai târziu deja rândul pelerinilor începea dincolo de Paraclisul Catedralei, spre intrarea de la Senat.

Atmosfera era una plină de emoţie şi aşteptare pentru a descoperi frumuseţea mozaicurilor din interior, mai ales după ce vezi măreţia exterioară a Catedralei. Timpul petrecut în curtea ei îţi oferă sanşa să admiri în tihnă arhitectura şi impresionantul vitraliu dedicat Înălţării Domnului, hramul principal al sfântului lăcaş.

După ce treci pragul Catedralei, nu ştii unde să-ţi mai focalizezi privirea când ai înainte mii de metri pătraţi de superbe mozaicuri ce-ţi prezintă istoria mântuirii, dar şi istoria Bisericii. Primul instinct este să scoţi telefonul şi să imortalizezi acest moment, mai ales că privirea întâlneşte pe cupola pronaosului şi a Altarului pe Maica Domnului cu Pruncul Sfânt, iar între cele două reprezentări marianice, avem redată exemplar Sfânta Mahramă, în care Chipul lui Hristos te primeşte plin de bucurie în casa Sa, care este Biserica neamului românesc din capitala noastră.

Ajuns în naos, privirea este pur şi simplu neputincioasă să cuprindă bogăţia cromatică a mozaicurilor de pe pereţii Catedralei, dar şi a celor de pe impresionanta catapeteasmă a sfântului lăcaş. Când priveşti Pantocratorul din turla Catedralei, nu poţi să nu te gândeşti cât de mult ne iubeşte pe noi, oamenii, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care ne poartă de grijă şi ne călăuzeşte pe drumul către mântuire şi viaţă veşnică.

Intrând în Altar, descoperi Liturghia cerească unde cetele îngereşti şi sfinţii de-a pururi aduc slavă lui Dumnezeu. Este locul unde Hristos ni Se dă ca Jertfă euharistică, lucru subliniat şi de mozaicurile ce împodobesc cel mai important loc al Catedralei Naţionale.

Aceste scurte rânduri le-am redactat pentru a-mi exprima bucuria pe care am trăit-o alături de mii de pelerini, într-o zi de noiembrie a anului mântuirii 2025, descoperind măreţia şi frumuseţea Catedralei Naţionale.