Pelerinajul, între înţelepciunea veacului şi evlavia către sfinţii vindecători
De aproape două veacuri şi jumătate, ziua de 27 octombrie este pentru români momentul anual când îl sărbătorim pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, ale cărui sfinte moaşte se află în Catedrala Patriarhală de pe Colina Bucuriei. Ziua de cinstire a Cuviosului este marcată şi de pelerinajul pe care-l fac creştinii ortodocşi la sfintele lui moaşte.
În general, pelerinajul începe cu câteva zile înainte de sărbătoarea din data de 27 octombrie. Anul acesta, începe astăzi, 21 octombrie, şi ţine timp de o săptămână. Este al doilea an când se desfăşoară în condiţii speciale din cauza pandemiei în care ne aflăm.
Prezenţa sfintelor sale moaşte în Bucureşti a transformat capitala noastră într-un important centru de pelerinaj. În fiecare an, mii de credincioşi urcă Colina Bucuriei pentru se închina la sfintele lui moaşte. Evlavia faţă de Cuviosul Dimitrie pe care o arătăm în fiecare an la sfârşit de octombrie este rezultatul ajutorului pe care creştinii noştri l-au primit prin intermediul sfântului. Acest lucru se întâmplă pentru că, după cum scria părintele profesor Petre David, suntem încrezători „că lacrimile vărsate la moaştele sale, răbdarea şi pelerinajul sărutării mâinii sale sfinte, actele de credinţă, pornite din sinceritate şi pocăinţă, nu vor fi trecute cu vederea, ci, împreună cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii, se va ruga Făcătorului a toate să ne păzească sufletele de patimi şi moarte...”
A fi pelerin înseamnă să-L cauţi pe Dumnezeu. Îl găseşti pe Bunul Dumnezeu acolo unde sunt cei ce au primit de la El darul sfinţeniei. De aceea, întâlnirea cu sfinţii este întâlnirea cu Dătătorul sfinţeniei, Dumnezeul nostru Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea cea de-o fiinţă şi nedespărţită. Şi aceasta deoarece „pelerinajul este căutarea sfințeniei care nu are izvorul în lumea aceasta, ci-n Dumnezeu și Unul Sfânt”. De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne învaţă: „Când omul se decide să meargă să se întâlnească cu sfinții lui, să sărute icoana și moaștele lor, el deja a fost chemat tainic de Dumnezeu, iar când se pune în mișcare și merge spre locurile în care au viețuit sfinții sau unde se află moaștele, se întâlnește cu Dumnezeu”. Pentru toate acestea „pelerinajul este o călătorie sfântă”.
O asemenea călătorie trebuie să facem şi noi în aceste zile de pelerinaj prilejuite de sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Scopul pelerinajului nostru trebuie să fie sfinţenia. Întâlnindu-ne cu Sfântul Dimitrie şi cu ceilalţi sfinţi ale căror cinstite moaşte sunt scoase la închinare, ne întâlnim cu Hristos prin Care toţi suntem chemaţi la sfinţenie.
Având credinţa că prin rugăciunile lui Bunul Dumnezeu Se milostiveşte şi ne ajută în vremuri de grele încercări cum sunt cele pe care le trăim, să intensificăm mai ales în acest timp al pelerinajului dedicat lui citirea Acatistului său şi să-i cerem: „O, preacuvioase părinte, purtătorule de Dumnezeu Sfinte Dimitrie, primind acest dar de rugăciune de la noi acum, izbăvește din toată nevoia și scapă din chinul ce va să fie pe toți cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia!”
Citind Acatistul Cuviosului Dimitrie, vom descoperi că el este „doctor iscusit al bolnavilor și grabnic-ascultător al celor ce se roagă”. El este cel care mijlocește la Dumnezeu să înceteze toată boala cea vătămătoare și este risipitor a multor feluri de boli. Cuviosul Dimitrie este tămăduirea cea dorită a trupurilor noastre. Se ştie că în ultimele două veacuri, în vreme de molimă, creştinii au alergat la Sfântul Dimitrie cel Nou şi i-au cerut ajutorul. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în aceşti ani de pandemie.