Pentru o bioetică a alimentaţiei

Suntem invadaţi, în ultima vreme, prin publicaţii, radio, dar mai ales prin televiziune de sfaturi privind o aşa-numită „alimentaţie sănătoasă“. Exagerarea tendinţei de „a mânca sănătos“, alături de preocuparea exagerată de evitare a îmbolnăvirilor, de prelungire a vieţii, a condus la apariţia a diverse anxietăţi şi fobii sau chiar a unor obsesii şi manii. Ne este deja cunoscută obsesia de alimentare corectă (orthorexia), mania naturismului şi a fitnessului, dependenţa de internet.

De menţionat, că persoanele care suferă de orthorexie au obsesia de a se hrăni cât mai corect posibil; ele îşi întocmesc cu stricteţe şi cu mare pierdere de vreme propriul meniu şi se simt tot timpul terorizaţi de teama ca nu cumva să consume mâncăruri nesănătoase, „periculoase“ sau toxice. Ele urmăresc presa sau internetul şi notează tot ce apare în legătură cu alimentele „periculoase“, ajungând să ritualizeze hrănirea, acest act firesc, fiziologic, bazat pe unul dintre instinctele esenţiale. Nu este mai puţin adevărat că, prin intermediul mass-mediei, o armată de aşa-zişi „nutriţionişti“ propovăduiesc doctrine care de care mai fanteziste, cum ar fi „alimentaţia în funcţie de grupele sanguine“, „hrănirea cu alimente vii“, dieta cu aşa-zisele „calorii negative“, alimentaţia „bio“ sau „eco“. Alături de horoscoape, cotidienele şi revistele şi-au deschis rubrici în care tot felul de pseudo-specialişti oferă sfaturi în legătură cu alimente „interzise“ sau „periculoase pentru sănătate. În felul acesta, am putut afla că sunt „periculoase“ toate felurile de carne, produsele lactate, pastele făinoase, cartofii prăjiţi, precum şi legumele modificate genetic (porumb, soia, roşii, cartofi). Dacă ar fi să ne luăm după aceste sfaturi, ne-ar rămâne foarte puţine opţiuni alimentare, urmând a ne hrăni doar cu ceai verde, ulei de măsline şi foarte puţin vin roşu, produse lăudate ca având virtuţi preventiv-curative. Un alt element care provoacă o reală confuzie este tendinţa de a apropia alimentul de medicament, în încercarea de a-l impune şi ca medicament; au apărut astfel aşa-numitele „alicamente“ sau „nutraceutice“, termene forţate în spatele cărora nu există o fundamentare ştiinţifică. Mascate sub forma „suplimentelor alimentare“, acestea invadează farmaciile fără a avea studii clinice controlate care să le ateste calităţile clamate de producători. Acest fapt este prezent nu numai la noi în ţară; de exemplu, chiar în USA există o serie întreagă de produse de argint coloidal de uz intern, vândute ca suplimente alimentare, pentru acţiune antimicrobiană sau pentru „regenerarea organismului“, deşi oficialităţile au avertizat că nu au nici o acţiune dovedită prin studii serioase. Totuşi, alimentaţia constituie şi o problemă de bioetică, ţinând seama de faptul că nutriţia este o condiţie a sănătăţii publice şi exagerările, ca şi urmărirea profitului comercial cu orice preţ printr-un marketing vicios, încalcă principiile eticii. De remarcat, că americanii au reuşit să reducă mortalitatea prin boli cardiovasculare de natură arterosclerotică impunând cinci principii ale alimentaţiei sănătoase, pe care vi le recomand şi dumneavoastră: - reducerea consumului de grăsimi şi colesterol; - reducerea consumului de carne; - reducerea consumului de zahăr; - reducerea consumului de sare; - creşterea consumului de fructe, vegetale şi cereale integrate. După cum se vede, principiile de mai sus evită interdicţiile, îndemnând doar la moderaţie.