Pepenii, un medicament al verii

Consumul pepenilor verzi este extrem de benefic datorită conţinutului fructelor în zahăr (7-11 %), substanţe pectice, complex vitaminic şi săruri minerale. Aceste componente, bine armonizate, dau miezului caracteristici de valoare: suculent, dulce, plăcut la gust, culoare atractivă, răcoritor şi nutritiv (potenţial energetic de 26-29 kcal / 100 g substanţă proaspătă).

Pepenii verzi, atât de apreciaţi în lunile de vară, constituie nu numai un mijloc de a ne hidrata şi răcori în zilele caniculare, ci şi un excelent remediu terapeutic. De altfel, în medicina naturistă se cunosc multiple proprietăţi terapeutice ale pepenilor verzi: diuretice, depurative, laxative, antilitiazice, antiinflamatoare, antiinfecţioase şi cicatrizante. Aceste proprietăţi explică efectele pepenilor în prevenirea şi profilaxia unor afecţiuni: - boli interne - litiază renală şi vezicală, litiază biliară, inflamaţii şi infecţii renale, hiperuricemie, gută, gonoree, inflamaţii splenice, hepatită cronică, constipaţii, vome, obezitate; - boli externe - arsuri uşoare, inflamaţii ale tegumentelor. Moduri de utilizare - cură de 10 zile cu pepeni în stare proaspătă sau cură de fructe timp de 2-3 săptămâni în care una dintre mese să conţină numai pepeni. Pentru dizolvarea calculilor de la rinichi sau vezica biliară şi în caz de obezitate se vor consuma 1-2 kg zilnic. - sucuri din miez de pepene extrase cu storcătorul sau cu maşina de tocat după care se strecoară prin tifon şi se bea un pahar pe zi, cu efecte miraculoase în hepatita cronică; - seminţe decojite şi măcinate fin care se înghit (1-2 linguri pe zi cu puţină miere de albine) cu efecte deosebite în dizolvarea pietrelor la bolnavii de litiază renală şi biliară; - cataplasmă cu pulpă crudă aplicată pe arsuri uşoare sau pe inflamaţii de piele; O altă varietate a acestui fruct - pepenele galben - are un conţinutul în principii active ce asigură un ansamblu de proprietăţi terapeutice cu efecte atât interne (laxative, diuretice, depurative, antihemoroidale, aperitive, expectorante, revigorante, răcoritoare), cât şi externe (cicatrizante, antiinflamatoare). Aceste proprietăţi terapeutice pot fi valorificate în tratamentele multor afecţiuni: - interne - bronşite, tuse, tuberculoză pulmonară, constipaţie, hemoroizi, anemie, litiază renală, reumatism, gută, externe - contuzii, arsuri uşoare, întreţinerea tenurilor uscate.