Perseverenţa

Viaţa creştină nu urmăreşte să impresioneze pe cei care sunt în afara ei. Ea poate să reuşească acest lucru, dar nu e ţinta urmărită de cei care o urmează. Nu. Şi nici măcar să provoace. Deşi, mai ales atunci când e autentică, poate să suscite întrebări, să pună pe gânduri, să nască frământări în sufletul omului. Creştinul se sileşte să-i spună lui Dumnezeu "Da!" cu fiecare decizie pe care o ia, oricând şi oriunde s-ar afla. Iar participarea la slujbe este o ocazie importantă de a învăţa cum poţi răspunde "Da!" cât mai des şi fără ezitare lui Dumnezeu. Există oameni care vin la biserică pentru a avea parte de bucurie, alţii doar pentru a aştepta ca tavanul să se prăbuşească, însă toţi vin ştiind că atât rostirea constantă a rugăciunilor şi cântărilor, cât şi lecturile din Sfânta Scriptură lucrează asupra omului. Adevărul este că toţi suntem cu inimile împietrite. Important este să nu renunţăm la gândul că schimbarea este posibilă. Cu o condiţie. E nevoie de puţină perseverenţă. Piatra va crăpa dacă va cădea peste ea o picătură de apă fără încetare, pe când o găleată plină cu apă, aruncată o dată pe lună, nu ajută la nimic. (Augustin Păunoiu)