POEZIE: David Daniel Adam

DORINȚĂ

Fii lângă mine, Doamne, și nu mă părăsi,
Eu n-am știut să cresc cum se cuvine,
Ca toți cei mari ce nu mai cred în Tine
Și-n orice zi trăiesc aceeași zi.

Fii lângă mine, Domnul meu cel blând,
Sunt alintat ca un copil, știi bine,
Te rog să iei ghiozdanul de pe mine, 
Și ciufulește-mi părul cu-al Tău vânt!

Fii lângă mine, Doamne, doar Tu știi
Să dai culoare lumii pentru mine
Și când suspin în somn, fii lângă mine,
Suflarea Ta din nou mă va trezi.

IAR DUPĂ FOC VA FI ADIERE DE VÂNT...

O adiere caldă de vânt lin
Usucă lacrima din pleoape.
E Domnul stând aproape
Și totuși eu suspin.

O adiere de vânt furibund
Rupe somnul din pleoape.
E Domnul stând aproape
Și totuși mă ascund.

DRAGUL MEU ÎNGER

Hai să mâncăm, i-am spus, ești sleit.
Strânge-ți aripile și șezi lângă mine,
dragul meu înger. Gustă din carne și
se va topi toată în gura ta ca roua
în plină zi.
Acel gol se va împlini și vei ști
când îți va fi sete și foame și
atunci tu mă vei pizmui că
Domnul gustă din carnea mea
zi de zi.