POEZIE: OCTAVIAN MIHALCEA

NETERMINATĂ

Cine mai știe...

subliniez, chiar incit

la o imagine de ansamblu

 

dar se schimbă

cam multe acum

particularități, dorințe, orgolii

 

ai trimis parfumul sus

 

mai mult ca oricând

ne trebuie aerul sonor

totuși pătruns cu greutate

în lumea asta pe care o vedem

 

vom afla după

dincolo de șoc

 

am lacrimi în ochiul stâng

nu știu de ce...

 

ADUNĂRI TRECUTE

 

Metafore peste cântare grele

 

trebuia să fie ușor

să faci o pâine

pentru unii e vorba

de ceva terminal

 

contaminare neînțeleasă

forța încercuirilor variate

 

transformarea și siguranța

paradoxul din ce în ce mai grav

 

sensibilități adiacente

la poalele muntelui

 

HRUBĂ PENTRU SPECTACOL

Doar atunci - art nouveau

mersul câtorva lumi fatale

drama actelor ratate

 

spuneai că nu este finalul

să credem totuși

în aparența legilor

 

atașamentele apropie răni

lumea nu iubește

lumea nu înțelege

 

disec mai multe

inimi în peșteră

 

POTENȚIAL

Registrul genuin a trecut, desigur

astăzi, pârghiile sunt

un pic deteriorate

 

enigma cheamă simțiri acvatice

veleitățile deconectării

 

avem ferestre... lipsesc ferestre

himerele adoră oglinda

 

cred că vom fi alții

lângă moartea

mereu strălucitoare