Post pentru Maica Domnului
Luna august începe cu unul dintre posturile de durată ale Bisericii Ortodoxe. Un post închinat Maicii Domnului, în care suntem chemaţi să o rugăm pe Născătoarea de Dumnezeu să mijlocească pentru noi înaintea Tronului lui Dumnezeu. Smerenia Maicii Domnului reprezintă pentru noi un model de vieţuire şi un deziderat. Rugăciunea neîncetată din inima Fecioarei Maria, aşa cum o prezintă sfinţii autori teologi isihaşti, dintre care poate cel mai frumos Sfântul Grigorie Palama, ne este pusă înainte ca pildă de urmat pentru a putea vedea şi cuprinde pe Fiul lui Dumnezeu, pentru a putea vedea lumina taborică, amintirea căreia o săvârşim tot în acest post. Praznicul Schimbării la Faţă a Mântuitorului Hristos ne prezintă cheia „vederii lui Dumnezeu”. Prorocii Moise şi Ilie sunt cei care au cerut să vadă „faţa” lui Dumnezeu şi Vechiul Testament ni-i prezintă văzând simboluri ale felului în care Dumnezeu S-a făcut Om din Fecioara Maria. Ce altceva ar putea fi Rugul aprins şi adierea lină sau subţire de vânt la Moise şi la Ilie? Ambii urcă în muntele Horeb, după o pregătire îndelungată, primul rămânând în munte patruzeci de zile, iar al doilea călătorind spre munte tot patruzeci de zile.
Întâlnirea celor doi a avut loc însă, în chip spiritual, pe muntele Tabor, pentru că Moise şi Ilie văd, într-adevăr, faţa lui Dumnezeu Cel Întrupat din Fecioara Maria. Primul din ucenici, Petru verhovnicul, îşi dă seama de situaţia excepţională şi nemaipomenită în care se află şi cere permanentizarea acesteia prin construirea unor colibe, adică sălaşuri permanente pentru Hristos şi cei doi proroci. El nu cere colibă pentru el, mulţumindu-se să trăiască şi „sub cerul liber”, doar să poată fi într-o astfel de atmosferă. Evanghelistul ne subliniază că ucenicii au căzut cu faţa la pământ, neştiind ce să zică, fiind înfricoşaţi de o astfel de vedenie. Mântuitorul îi trezeşte din starea aceasta şi le spune să nu divulge nimănui ce au văzut şi auzit.
Maica Domnului a trăit în inima ei smerită întreaga mântuire a neamului omenesc şi de aceea mijloceşte pururea pentru acesta, ajutându-i pe credincioşi în necazuri şi nevoi. Prorocii au văzut în duh Naşterea cea mai presus de fire şi importanţa singurului om care a primit acest dar mare de la Dumnezeu. În inima Maicii Domnului a încăput întreaga istorie, de la zidire şi până la Judecată, ceea ce înseamnă că oricine dintre oameni încape, de asemenea, în inima aceasta plină de largheţe. Se obişnuieşte a se săvârşi zilnic slujbe închinate Maicii Domnului în acest post, ceea ce subliniază, o dată în plus, felul în care o cinstim pe cea care a făcut posibilă mântuirea noastră şi care ne ajută în orice „nevoie şi necaz”, aşa cum cântăm la slujba Paraclisului. Postul aspru din aceste două săptămâni ne ajută să realizăm mai bine importanţa Maicii Domnului în relaţia noastră cu Dumnezeu şi ajutorul pe care-l putem primi de la ea, ca urmare a rugăciunilor stăruitoare şi repetate.