Pregătire pentru venirea lui Hristos
Evanghelia Duminicii dinaintea Naşterii Domnului (a Sfinţilor Părinţi după trup ai Domnului) Matei 1, 1-25
Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iuda şi pe fraţii săi. Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar, iar Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram. Aram a născut pe Aminadav, Aminadav a născut pe Naason, iar Naason a născut pe Salmon. Salmon a născut pe Booz din Rahav; Booz a născut pe Obed din Rut; Iobed a născut pe Iesei, iar Iesei a născut pe David împăratul. David împăratul a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia, iar Abia a născut pe Asa. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram, iar Ioram a născut pe Ozia. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz, iar Ahaz a născut pe Ezechia. Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia, iar Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon. Iar după strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiil; Salatiil a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care Se cheamă Hristos. Deci toate neamurile: de la Avraam până la David, sunt paisprezece neamuri; de la David până la strămutarea în Babilon, sunt paisprezece neamuri; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos, sunt paisprezece neamuri. Iar naşterea lui Iisus Hristos, aşa a fost: după ce mama Sa, Maria, a fost logodită cu Iosif, şi înainte de a fi ei împreună, s-a aflat că ea are în pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, fiind om drept şi nevoind să o vădească, a vrut să o lase în ascuns. Pe când însă cugeta el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, căci Cel zămislit într-însa este din Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi-I vei pune numele: Iisus, căci El va mântui pe poporul Său de păcate. Iar toate acestea s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: «Iată, femeia va avea în pântece şi va naşte fiu şi-I vor pune numele Emanuil, care înseamnă Dumnezeu este cu noi». După ce s-a deşteptat din somn, Iosif a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe femeia sa. Dar n-a cunoscut-o pe ea, până ce a născut pe Fiul său Cel UnulNăscut, Căruia I-a pus numele Iisus.
Evanghelia care se citeşte la Sfânta Liturghie în duminica dinaintea Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos ne prezintă genealogia lui Iisus, adică generaţiile premergătoare naşterii după trup a Mântuitorului Iisus Hristos, pentru a ne învăţa trei adevăruri de mare importanţă pentru credinţa şi viaţa noastră.
În primul rând, Sfânta Evanghelie din duminica dinaintea Crăciunului ne învaţă că naşterea Mântuitorului Iisus Hristos - de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria - a fost pregătită generaţii de-a rândul, până la „plinirea vremii”, până când poporul ales şi celelalte popoare au ajuns la starea de maturitate spirituală necesară primirii şi înţelegerii lucrării sfinţitoare şi mântuitoare a lui Dumnezeu.
În al doilea rând, Evanghelia acestei duminci ne arată că pregătirea venirii Mântuitorului Iisus Hristos în lume, a coborârii Fiului veşnic al Tatălui ceresc în lume, pentru a Se naşte ca Om spre mântuirea oamenilor, s-a făcut nu numai pentru poporul ales, adică pentru poporul lui Israel, ci şi pentru toate celelalte neamuri, reprezentate în această listă genealogică de cei de altă etnie decât cea iudaică.
În al treilea rând, aceasă pericopă evanghelică ne arată că naşterea Mântuitorului Iisus Hristos ca Om nu s-a făcut în mod natural, obişnuit, ci într-un mod care depăşeşte înţelegerea noastră, şi anume El nu S-a născut din poftă bărbătească şi din pofta cărnii, ci El S-a născut „de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria”. Cu alte cuvinte, naşterea Lui după trup este şi o naştere duhovnicească după Duhul, ca, astfel, să ne putem naşte şi noi duhovniceşte, prin Botez, pentru Împărăţia cerurilor.
Aceste trei mari adevăruri sunt, aşadar: pregătirea omenirii pentru venirea Mântuitorului Iisus Hristos, includerea tuturor neamurilor în această pregătire şi faptul că Mântuitorul Iisus Hristos din veşnicie Se naşte din Tată fără mamă, iar în istorie, „la plinirea vremii”, S-a născut pe pământ din mamă fără tată, ca pe noi să ne ducă în iubirea Tatălui ceresc, din Împărăţia Preasfintei Treimi.
Generaţii de pregătire pentru primirea lui Mesia
Observăm faptul că Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei, spre deosebire de Sfântul Evanghelist Luca, nu începe genealogia cu Adam, ci cu Avraam, „părintele credinţei”, pentru că Evanghelia lui îi viza, în primul rând, pe evrei. Din acest motiv, Evanghelia Sfântului Apostol Matei vorbeşte despre „Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam”, deşi Avraam a trăit înaintea lui David, arătând prin aceasta că Iisus Hristos Se trage din neamul lui David, ca neam împărătesc. (David este menţionat primul pentru că era foarte cunoscut pentru evrei, însă nu este uitat nici Avraam, întrucât el a fost patriarh şi profet, precum şi tatăl tuturor popoarelor credincioase.)
În Evanghelia acestei duminici, Mântuitorul Iisus Hristos este prezentat ca descendentul a 42 de neamuri (generaţii). Sfântul Evanghelist Matei împarte era premergătoare naşterii după trup a Mântuitorului Iisus Hristos în trei serii a câte 14 generaţii.
Prima serie începe cu Avraam şi ţine până la David, cuprinzând epoca patriarhilor şi a judecătorilor, adică perioada de formare şi organizare a poporului evreu. A doua serie încadrează evul regalităţii, o perioadă de mărire şi apoi de decădere a poporului ales. A treia serie de generaţii aminteşte nume din perioada în care poporul evreu a fost condus de preoţi, perioadă care s-a caracterizat printr-o aşteptare intensă a venirii lui Mesia, Unsul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii.
Vedem că, fie în libertate, fie în exil, poporul lui Israel a fost pregătit, din generaţie în generaţie, pentru naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, pentru venirea Fiului lui Dumnezeu pe pământ ca pe noi pământenii să ne ridice la ceruri, la viaţa cea netrecătoare şi veşnică.
Mântuitorul Iisus Hristos, Mesia Cel aşteptat, vine ca Judecător şi Împărat al unei împărăţii veşnice, şi ca Mare Preot, Care Se aduce pe Sine, o dată pentru totdeauna, jertfă pe Cruce şi apoi Se dăruieşte cu iubire jertfelnică Bisericii, celor care cred în El, Îl iubesc şi împlinesc voia Lui în lume, pentru dobândirea vieţii cereşti. Remarcăm, aşadar, că semnificaţiile acestei Evanghelii ne trimit atât la taina lui Hristos, ca Persoană, ca Judecător, Împărat şi Arhiereu veşnic, cât şi la mântuirea noastră, prin credinţa în Hristos.
În Iisus Hristos se vor mântui toate popoarele
Majoritatea persoanelor enumerate în genealogia prezentată de Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei sunt persoane drepte, care au dus o viaţă cinstită şi bineplăcută lui Dumnezeu, dar, printre ele, sunt câteva nume despre care Sfânta Scriptură a Vechiului Testament arată că au fost oameni păcătoşi. Prin aceasta, Sfântul Evanghelist Matei ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos a venit în lume atât pentru cei drepţi, cât şi pentru cei păcătoşi: celor drepţi să le răsplătească sfinţenia vieţii lor, iar celor păcătoşi să le dăruiască iertarea de păcate şi să-i ridice, să-i apropie, să-i sfinţească şi să-i mântuiască, asemenea unui păstor care caută şi se îngrijeşte de oaia rătăcită.
Genealogia se desfăşoară, aşa cum era obiceiul în Vechiul Testament, pe linie bărbătească, din tată în fiu, însă, în câteva cazuri, se menţionează şi mamele unora dintre persoanele înşiruite. Astfel, în lista genealogică prezentată de Sfântul Apostol Matei sunt amintite patru femei de neam străin, şi anume: Tamar şi Rahab, din neamul cananeenilor, Rut, din neamul moabiţilor, şi Batşeeba, din neamul hitiţilor. Acest fapt arată că Dumnezeu a avut în vedere chemarea la mântuirea în Iisus Hristos şi a celorlalte popoare, nu doar a celui evreu. De asemenea, se confirmă că făgăduinţa făcută lui Avraam, „părintele credinţei”, că el va fi „tată a mulţime de popoare” (cf. Facere 17, 5), se împlineşte în Iisus Hristos, deoarece El este urmaşul lui Avraam, în înţelesul că în Iisus Hristos se vor mântui toate popoarele care au credinţă în El.
Zămislirea Mântuitorului Iisus Hristos este mai presus de înţelegerea omenească
Partea a doua a pericopei evanghelice a acestei duminici ne arată al treilea adevăr, despre care am vorbit la început, şi anume faptul că Mântuitorul Iisus Hristos nu Se naşte pe cale naturală din bărbat şi femeie, întrucât Iosif nu este tatăl natural, ci tată adoptiv. Iosif Îl păzeşte şi Îl ocroteşte pe Copilul născut din Fecioara Maria, după cum s-a văzut mai ales atunci când Maica Domnului împreună cu Pruncul Iisus a trebuit să fugă în Egipt, ca să scape de mânia lui Irod. Chiar dacă este numit logodnicul Mariei sau, uneori, bărbatul Mariei, Dreptul Iosif este doar ocrotitorul Mariei, pentru că un logodnic este numit bărbatul unei femei chiar înainte ca nunta să aibă loc. Pentru ca să nu apară în ochii lumii că Fecioara Maria naşte un copil în afara căsătoriei, într-un mod păcătos, printr-o pedagogie a lui Dumnezeu, Dreptul Iosif pare ca fiind logodnicul sau bărbatul Mariei. Însă, chiar atunci când Iosif intenţiona să o părăsească, în taină, pe Fecioara Maria, „îngerul Domnului i s-a arătat în vis”, spunându-i că Pruncul este zămislit de la Duhul Sfânt, şi nu dintr-o relaţie păcătoasă, nebinecuvântată, cu vreun bărbat necunoscut.
Sfânta Evanghelie după Sfântul Evanghelist Matei ne arată cum Dreptul Iosif a fost înştiinţat de înger că zămislirea Mântuitorului Iisus Hristos este mai presus de fire şi mai presus de înţelegerea omenească. Totodată, îngerul îi spune Dreptului Iosif şi ce nume va purta copilul: „Iisus”, nume care în limba ebraică înseamnă „Dumnezeu mântuieşte”.
În Evanghelia după Matei se arată foarte precis că Iisus Hristos este „fiu al lui David”, adică descendent din neamul lui David, şi că va mântui pe poporul Său de păcate. Deci El nu mântuieşte doar de primejdia de moment, cauzată de agresiunea unor popoare străine, cum făcuse în Vechiul Testament Isus, fiul lui Navi, care era o preînchipuire simbolică a Mântuitorului. Mai mult, Iisus Hristos mântuieşte sau izbăveşte pe oameni şi de moarte, prin Înviere, deoarece moartea a venit în lume ca urmare a păcatului primilor oameni, Adam şi Eva.
Vedem, aşadar, că numele lui Iisus Hristos are inclus în el scopul activităţii Lui pe pământ şi în ceruri, şi anume faptul că El este Mântuitorul lumii. Proorocul Isaia L-a prevestit pe Iisus Hristos ca fiind Emanuel (cf. Isaia 7, 14), care înseamnă „Dumnezeu este cu noi”. Cu alte cuvinte, L-a profeţit ca fiind Dumnezeu-Omul, Cel ce Se face Om pentru mântuirea oamenilor, iar dumnezeirea Lui nu se desparte niciodată de firea Sa omenească asumată prin întrupare.
Să ne aducem aminte de Părinţii credinţei în Hristos!
Deşi la început părea doar o înşiruire de nume, mai mult sau mai puţin cunoscute, Evanghelia acestei duminici are un profund înţeles pedagogic, arătându-ne cum, generaţii de-a rândul, Dumnezeu a pregătit omenirea pentru venirea lui Hristos. De asemenea, această Evanghelie se potriveşte cu perioada de pregătire a noastră pentru sărbătoarea Naşterii Domnului. Pentru noi, Postul Naşterii Domnului - care acum se apropie de sfârşit - a fost o perioadă în care, prin post, fapte bune, spovedanie şi împărtăşire cu Sfânta Euharistie, ne-am pregătit pentru primirea Fiului lui Dumnezeu, aşa cum Drepţii şi Sfinţii din Vechiul Testament,prin credinţă şi fapte bineplăcute lui Dumnezeu, s-au pregătit pentru venirea lui Mesia.
În această duminică, numită şi „a Sfinţilor Părinţi după trup ai Domnului”, învăţăm, aşadar, că trebuie să cinstim pe Părinţii care ne-au transmis credinţa. Iar printre aceşti Părinţi, pe lângă cei enumeraţi de Evanghelie, ne amintim şi de Dreptul Iov, de Moise şi de toţi ceilalţi Profeţi şi Părinţi duhovniceşti care au aşteptat şi prevestit venirea Mântuitorului Iisus Hristos şi au profeţit lucrările Sale mântuitoare.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca, în cele câteva zile de post care ne-au mai rămas, să sporim pregătirea noastră duhovnicească, pentru a primi duhovniceşte în sufletele noastre pe Hristos Domnul, ca fiind Darul lui Dumnezeu - Tatăl pentru mântuirea lumii (cf Ioan 3,16), spre slava Preasfintei Treimi şi spre bucuria noastră! Amin.
† DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române