Preoţi bihoreni în închisorile comuniste (IV)

În documentele din dosarul penal constituit împotriva preoţilor bihoreni în frunte cu Andrei Vascan de multe ori găsim situaţii în care anchetatorii reveneau asupra unor aspecte. Totodată, nu de puţine ori, anchetaţii contraziceau declaraţiile anterioare, precum Andrei Vascan în interogatoriul din 7 octombrie 1959: „Adevărul este că eu nu am venit din Germania cu nici o misiune şi am indus ancheta în eroare atât în declaraţia din 5 octombrie, cât şi prin cele declarate în prezenta declaraţie. Am declarat că am venit în misiune, deoarece s-a insistat în anchetă asupra acestei probleme. De asemenea, adevărul este că eu nu cunosc să fi existat comandament legionar în Bucureşti, când am venit eu în ţară”. Apoi, în privinţa legăturilor întreţinute după 1948 cu preoţii implicaţi în anchetă, tot Vascan mai spunea: „Nu am vorbit cu ei despre nici o îndrumare sau misiune pe linie legionară şi nu ne-am spus să menţinem legături între noi, care au fost legionari”.

Pentru „atitudine obraznică în anchetă”, în câteva rânduri părintele Vascan a primit pedepse la „izolator fără scaun” de câte 24 ore.

Cu toate acestea, în concluziile de învinuire împotriva preoţilor se arăta: „În relaţiile ce le-au avut au căutat ca pe orice cale să uneltească contra ordinii sociale instaurate în ţara noastră şi să propovăduiască în public schimbarea formei de guvernământ şi reinstaurarea orânduirii capitaliste… La baza acestei activităţi au stat ideile lor legionare pe care şi le-au păstrat şi pe care le mărturiseau unul altuia ori de câte ori se întâlneau în perioada anilor 1949-1958”.

Prin Sentinţa nr. 256 din 29 iulie 1960 a Tribunalului Militar Timişoara, în deplasare la Oradea, preoţii bihoreni au fost găsiţi vinovaţi de „uneltire contra ordinii sociale”, primind următoarele condamnări: Andrei Vascan la 7 ani închisoare corecţională; Gheorghe Coman la 6 ani închisoare corecţională şi Graţian Chiş la 4 ani închisoare corecţională. În cazul preotului Aurel Putici şi al lui Ioan Şendruţiu, urmărirea penală a fost oprită înaintea trimiterii în instanţă.

Inevitabil, cei trei preoţi bihoreni condamnaţi au cunoscut gulagul comunist. Andrei Vascan a trecut prin penitenciarele de la Oradea (iulie 1960) şi Aiud (decembrie 1960), apoi în lagărul de muncă de la Salcia (iunie 1961). A fost eliberat la 22 iunie 1964 din lagărul de la Ostrov.

Gheorghe Coman a cunoscut penitenciarele de la Oradea (iulie 1960), Jilava (decembrie 1960) şi Aiud (iunie 1961). Pentru o perioadă scurtă de timp a fost anchetat la Serviciul de Contrainformaţii din Cluj (decembrie 1961), iar mai apoi a ajuns în lagărul de la Salcia (noiembrie 1962). A fost eliberat la 3 august 1964 din lagărul de la Ostrov.

Graţian Chiş a trecut prin penitenciarul de la Oradea (iulie 1960) şi Aiud, de unde a fost eliberat la 30 septembrie 1963.