Preotul Gheorghe Moisei în temniţa comunistă

S-a născut la 28 septembrie 1906 în localitatea Oniceni, județul Roman. În timpul Războiului de Reîntregire rămâne orfan de tată. Începe şcoala primară în satul natal (1916), pe care o continuă la Galaţi (1918). Urmează Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi (1927), apoi, pentru două luni, un curs de „Lucru manual” la Deva. Timp de doi ani este maestru de „Lucru manual” şi pedagog în cadrul seminarului gălăţean. Pentru că dorea să fie preot celib, vicarul Episcopiei Dunării de Jos, arhimandritul Melchisedec Dumitriu, îl sfătuieşte să meargă la Mănăstirea Cocoş, pentru a preda „Lucru manual”. La Cocoş vieţuieşte până în iunie 1932, când îşi întemeiază o familie, apoi la 1 mai 1933 primeşte darul preoţiei din mâinile Episcopului Cosma Petrovici pe seama Parohiei Carcaliu, județul Tulcea. Între timp urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. La Carcaliu, tânărul preot Moisei repară biserica parohială, construieşte o casă parohială şi o şcoală primară, întemeiează căminul cultural şi înfiinţează o livadă de caişi pe o suprafaţă de un hectar. În ianuarie 1938 este transferat la Beştepe, acelaşi judeţ. Aici dovedeşte aceleaşi aptitudini gospodăreşti: îngrădeşte cimitirul satului, înfiinţează o grădină în centrul localităţii şi întemeiază un cămin cultural. În iunie 1942 este transferat la Parohia „Cartier I” din Galaţi, iar la 31 decembrie 1950, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului”-Cimitir. Deoarece în documentele Securităţii figura ca şef legionar al sectorului Mahmudia în timpul guvernării legionare, la 17 ianuarie 1958 este reţinut şi trimis în lagărul de muncă de la Culmea. Abia la 27 mai 1958 primeşte o decizie de internare în lagăr de muncă pentru o perioadă de 36 de luni. La 21 septembrie 1958 este transferat de la Culmea la Securitatea Regiunii Galaţi. Numele său figura în ancheta pe care securiştii o orchestrau împotriva clericilor gălăţeni cu antecedente politice legionare. Conform scenariului Securităţii, după 1945, părintele Moisei ar fi contribuit cu „ajutor legionar” şi ar fi primit instrucţiuni de refacere a organizaţiei legionare din Galaţi. În realitate era vorba de relaţiile pe care preotul Moisei le avea cu preoţi, foşti legionari sau cu alte persoane care la sfârşitul anului 1940 se implicaseră în Mişcarea Legionară. De pildă, în anul 1945 îl prezintă pe Gheorghe Ionescu, zis Remonto, diaconului Anton Uncu de la Patriarhia Română pentru obţinerea unui loc de muncă în Bucureşti. Ionescu fusese ajutor de primar în timpul guvernării naţional-legionare, iar mai apoi dirijorul corului Parohiei „Sfinții Arhangheli” din Galaţi. Din cauza antecedentelor politice, după 1944, Ionescu se afla în căutarea unui loc de muncă, acum ajutat de părintele Moisei. Conform Securităţii, atât Moisei, cât şi Ionescu ar fi discutat cu diaconul Uncu despre posibilitatea reactivării organizaţiei legionare. Apoi, întâlnirile preotului Moisei cu persoane eliberate după 1954, pentru Securitate constituiau o întărire a relaţiilor între legionari, care conspirau împotriva regimului democrat-popular. Din aceste considerente a fost inclus într-un lot de 24 de inculpaţi. Prin Sentinţa nr. 109 din 27 februarie 1959 a Tribunalului Militar Constanţa a fost condamnat la 24 de ani muncă silnică pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele de la Galaţi (septembrie 1958 şi 1962), Aiud (noiembrie 1959 şi iunie 1962) şi Jilava (martie şi iulie 1952, în tranzit). A fost eliberat la 1 august 1964 din Penitenciarul Aiud. La 1 octombrie 1964 a fost reintegrat în preoţie, prin numirea la Parohia „Vasile Alecsandri” din județul Galaţi.