Prevenția în cardiologie, o investiție pe termen lung
Bolile cardiovasculare rămân principala cauză de deces în România și în Europa, fiind responsabile de aproape jumătate din mortalitatea generală. Cea mai mare parte dintre ele sunt însă previzibile. O proporție importantă a infarctelor miocardice și a accidentelor vasculare cerebrale premature ar putea fi evitată prin controlul factorilor de risc.
Prevenția primară se adresează persoanelor sănătoase și urmărește ca primul eveniment cardiac să nu apară niciodată. Prevenția secundară intervine după un infarct, un accident vascular cerebral sau după diagnosticul de boală coronariană, iar scopul ei este împiedicarea recidivelor. Instrumentele sunt în mare parte aceleași; diferă intensitatea țintelor terapeutice.
Factorii de risc modificabili sunt bine cunoscuți: hipertensiunea arterială, valorile crescute ale LDL-colesterolului, fumatul, diabetul zaharat, obezitatea abdominală, sedentarismul, consumul excesiv de alcool, stresul cronic și somnul insuficient. La aceștia se adaugă vârsta, sexul masculin și istoricul familial de boală precoce, care nu pot fi schimbate, dar justifică o vigilență sporită.
Evaluarea riscului nu se face „din ochi”. Ghidurile europene recomandă scoruri validate, precum SCORE2, care estimează probabilitatea unui eveniment cardiovascular în următorii zece ani. După 40 de ani (mai devreme dacă există cazuri în familie), un control periodic ar trebui să includă tensiunea arterială, profilul lipidic, glicemia à jeun și o electrocardiogramă.
În practică, recomandările se reduc la câteva lucruri concrete. Alimentația de tip mediteraneean, bazată pe legume, fructe, cereale integrale, pește și ulei de măsline, cu un consum de sare sub 5 g pe zi, rămâne cea mai bine documentată. Se adaugă minimum 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână sau 75 de minute de intensitate crescută.
Renunțarea la fumat, inclusiv la expunerea pasivă, aduce un beneficiu vizibil încă din primele luni. Tensiunea arterială ar trebui menținută sub 140/90 mmHg, cu ținte mai stricte la pacienții cu risc înalt, iar greutatea corporală și circumferința abdominală merită urmărite constant.
Schimbările radicale, ținute câteva săptămâni, ajută prea puțin. Contează obiceiurile mici, păstrate ani la rând. Discuția cu medicul de familie sau cu cardiologul transformă aceste recomandări generale într-un plan potrivit fiecărui pacient.
(Material realizat de Centrul de Inovație și e-Health din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București)