Prezentare de carte: „Părintele Ioan Ivan de la Neamţ - Un arhidiacon erudit şi un profesor evlavios“

Pământul Ortodoxiei româneşti a plămădit, de-a lungul veacurilor, mulţi slujitori ai sfintelor altare, bineplăcuţi lui Dumnezeu, care s-au rugat, cu timp şi fără timp, pentru poporul binecredincios. De la arhierei, de la simpli monahi, sau de la preoţi şi diaconi de mir, Biserica noastră a primit, de-a lungul veacurilor, statornice îmbrăţişări şi neîntrecute dovezi de profundă conştiinţă eclesială asumată la nivel personal.

Un astfel de exemplu de profundă statornicie în slujirea misionară a Bisericii şi a neamului din care face parte este şi părintele profesor arhidiacon Ioan Ivan, care, pe 7 mai 2009, a împlinit patriarhala vârstă de 94 de ani, fiind cinstit de şase ierarhi, preoţi şi mulţi credincioşi, în Biserica „Înălţarea Domnului“ de la Mănăstirea Neamţ.

Cu acest prilej sărbătoresc, la vechea ctitorie ştefaniană a fost lansat şi volumul „Părintele Ioan Ivan de la Neamţ - Un arhidiacon erudit şi un profesor evlavios“, apărut la Editura BASILICA a Patriarhiei Române, din iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, fiind alcătuit şi coordonat de părintele arhimandrit Timotei Aioanei, mare eclesiarh al Catedralei patriarhale şi exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor, şi de părintele arhimandrit dr. Varlaam Merticariu, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi.

Cartea se bucură de cuvântul înainte al Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, care a evidenţiat calităţile deosebite ale părintelui arhidiacon Ioan Ivan, dascăl de vocaţie, erudit şi evlavios, remarcând faptul că acest vrednic slujitor al Bisericii „are o constantă tinereţe spirituală şi o seninătate deosebită. Este respectuos cu toată lumea, indiferent de rang, de cultură, de vârstă, prin bunătatea sa acumulată ca urmare a multor osteneli duhovniceşti şi a unei culturi a inimii. Sfinţia sa are nu numai o cultură a minţii, ca intelectual, ci şi o cultură a inimii, ca om de rugăciune şi de comuniune“.

„Patriarhul diaconilor din Moldova“

Apărută în două volume, lucrarea conţine mărturii de suflet ale unor ierarhi, monahi şi clerici, care i-au fost colegi sau care l-au avut îndrumător spiritual, duhovnicesc, pe acest „patriarh al diaconilor din Moldova“, precum şi un mănunchi din crâmpeiele neobositei sale osteneli cărturăreşti, articole publicate în revista Mitropoliei Moldovei şi Sucevei pe durata a 40 de ani.

În paginile acestei lucrări aniversare găsim titluri care sintetizează în mod concret frumoase aprecieri la adresa părintelui arhidiacon Ioan Ivan, acest îndrăgostit de Liturghie şi de slovă, care a fost profesor la Seminarul de la Mănăstirea Neamţ 23 de ani şi care şi-a stabilit domiciliul lângă această vestită cetate nemţeană a monahismului românesc, a cărui pământ roditor a dospit, peste vremi, atâţia şi atâţia monahi şi preoţi îmbunătăţiţi, transmiţând, în continuare, tinerelor generaţii acest duh filocalic, izvorâtor de pace şi de linişte, moştenit şi specific Tradiţiei şi spiritualităţii ortodoxe, precum şi istoriei şi culturii noastre bisericeşti străbune.

Medalioanele înmănunchiate în aceste două volume sunt străbătute permanent de cuvinte cu caracter descriptiv, evocator, mărturisitor sau chiar profetic, care încearcă, fiecare în parte, să definească paşii şi purtarea părintelui, atât de evlavioasă şi cucernică în această lume, în care arhidiaconul, profesorul şi permanentul sfătuitor Ioan Ivan s-a făcut mărturisitor şi s-a oferit oamenilor mărturie şi nădejde că Învierea lui Hristos nu a fost în zadar. În titlurile alese aici găsim sintagme cu putere sintetizatoare, precum „un om, un părinte, un profesor“, „fericit bărbatul“, „cronicarul de la Neamţ“, „devotat slujior“, „chipul smereniei şi al dragostei părinteşti“, „dascăl al smereniei şi al iubirii lui Hristos“, „un om al darurilor“, „un exemplu de dăruire“, „un slujitor coborât parcă dintr-o icoană“, izvorâte din bucuria şi mărturisirea sinceră a celor ce s-au împărtăşit din izvorul de blândeţe, de bunătate şi de privire paşnică a părintelui Ioan Ivan, care „a înmulţit darurile în viaţa sa, cultivând credinţa, rugăciunea şi osteneala cărturărească“, după cum mărturiseşte Părintele Patriah Daniel în cuvântul său dedicat părintelui Ioan la ceas de sărbătoare.