Primii medici și protomedici din Moldova
Până în secolul al XVIII-lea, când iau ființă primele așezăminte din Țările Române ce vor evolua către ceea ce azi numim spitale, intervențiile și manevrele medicale, precum și administrarea leacurilor erau atributul unei categorii de vindecători, precum bărbierii, chirurgii, farmaciștii. În Moldova, profesionalizarea asistenței medicale a început odată cu fondarea Spitalului „Sfântul Spiridon”, în cadrul căruia au activat primii medici.
Printre cei dintâi medici ai Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași se numără Dracache Depasta, „un soi de tipar al medicului din Moldova, până spre jumătatea veacului al XIX-lea”, după cum îl caracterizează cercetătorul Sorin Grigoruță, de la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași. De origine greacă, tatăl acestuia fusese medic la curtea domnitorului Constantin Mavrocordat.
Alt medic cu origini grecești, socotit a fi printre primii care au activat la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, este Eustathius Rolla (1766-1831), absolvent al Facultății de Medicină de la Halle. Acesta a fost, mai bine de 30 de ani, medicul orașului Iași și, pentru scurtă vreme, protomedic (medicul-șef) al Moldovei. În această calitate avea responsabilitatea de a supraveghea întreaga activitate medicală din principat. În perioada cât a fost protomedic, a trebuit să gestioneze, potrivit cercetătorului Sorin Grigoruță, izbucnirea mai multor epidemii de ciumă, iar apoi de holeră. De altfel, a și murit de holeră, în anul 1831.
Din 1832, funcția de protomedic al Moldovei a fost ocupată de Mihail Zotta (1806-1877), cu studii de medicină la Liov și Viena, absolvite în 1826. Originar din Bucovina, acesta a fost mai întâi medic de cvartal în Iași și membru al Comisiei Doftoricești din Moldova. A rămas în istoria medicală ieșeană ca „unul dintre reformatorii sistemului sanitar, organizând carantine şi modalităţi de combatere a bolilor contagioase, îmbunătăţind prevederile Regulamentului Organic, adaptându-le cerinţelor ţării, prea des răvăşită de epidemii”, după cum arată Dana Baran în volumul „Societatea de Medici şi Naturalişti, Iaşi - 1833. Prima academie europeană a spiritului național”. Lui Mihail Zotta i se datorează promovarea și coordonarea activităților privitoare la vaccinarea copiilor, dar și a celor privitoare la starea de sănătate a locuitorilor și la factorii care ar fi putut să o perturbe. În acest sens, a recomandat controale stricte asupra produselor alimentare comercializate în piețe și a promovat, conform aceluiaşi cercetător, Sorin Grigoruță, „interzicerea activității empiricilor și comercializarea «doftoriilor netrebnice» ce puteau pricinui «vătămare sănătății publice»”.
Tot medicul Mihail Zotta a fost cel care a analizat pentru prima oară efectele terapeutice ale apelor minerale din Moldova - cele de la Borca, Slănic Moldova, Şarul Dornei, Hangu şi Strunga. De asemenea, a căutat să crească numărul de farmacii în raport cu nevoile crescânde ale populației. Numele său, alături de cel al medicului Iacob Cihac, rămâne legat şi de înființarea Societății Medico-Naturaliste din Iași, devenită, mai târziu, Societatea de Medici și Naturaliști, al cărei prim președinte a fost, în 1833.
Iacob Cihac, medic de origine germană, a fost, în epocă, o personalitate medicală nu doar în Moldova, ci și în apusul european. S-a angajat în 1828 în armata rusă, ca medic-colonel, şi a participat la războiul ruso-turc. Întors de pe front, a fost „medic particular - medic al elitelor Iaşiului, mai cu seamă -, membru în Comitetul de ciumă (1826), medic de cvartal în timpul holerei (1831), medic militar, chirurg mamoş al oraşului - poziţie în care era şi îndrumătorul moaşelor -, medic şef al miliţiilor moldovene şi membru în Comisia Doftoricească”, așa cum explică Dana Baran în volumul mai sus menționat.
Medicul Iacob Cihac este cel care a înființat și primele spitale militare din Principatul Moldovei, la Iaşi (în august 1831) și la Roman (în septembrie 1831), „integrate serviciului sanitar militar şi inspirate din modelul rusesc”. Tot el a tipărit, în 1859, primul manual românesc de medicină militară, intitulat „Manual pentru învăţătura soldaţilor din compania sanitară a oastei moldo-române”. „Împreună cu apropiaţii săi colaboratori”, explică Dana Baran în volumul dedicat Societății de Medici și Naturaliști din Iași, „a reuşit să reformeze şi să modernizeze medicina militară şi civilă în Moldova, fondând spitale, preocupându-se de înzestrarea lor corespunzătoare, pregătind personal medical calificat şi cooptând specialişti străini, dispuşi să vină la «Porţile Orientului», organizând campanii antiepidemice. A avut iniţiativa tipăririi unor prime cursuri în limba română şi a sprijinit organizarea învăţământului superior, însă, deopotrivă a unei şcoli pentru personalul sanitar inferior”.
În 1834, a fondat, la Iaşi, primul muzeu de istorie naturală, îmbogățindu-i continuu colecțiile. În 1836, a publicat o lucrare despre flora Moldovei, în care a inventariat 1.116 specii vegetale, realizând și un index al plantelor ce constituie flora Moldovei. Este și coautorul primei lucrări de farmacologie din România.
Un alt nume important în istoria de început a medicinei moldovenești este cel al lui Constantin Vârnav (1804-1877), medic de cvartal în Iași și apoi protomedic al Moldovei. „Activitatea sa medicală s-a împletit cu încercarea de popularizare a beneficiilor igienei, a medicinii populare și a unor noțiuni de economie rurală”, a explicat, pentru Ziarul Lumina, cercetătorul Sorin Grigoruță.
Grație acestor pionieri ai medicinei din Moldova acelei epoci, a putut fi posibilă o schimbare a modului în care a fost înțeleasă îngrijirea sănătății și au putut fi adoptate norme privitoare la igienă, salubritate și îngrijire medicală.