Primim de la cititori: Computerul şi dependenţa, bioritmuri pentru sănătatea mintală

La o primă citire a acestui titlu s-ar părea că între aceste cuvinte nu este nici o legătură, dar, dacă le introducem în ecuaţia tinerilor, vom observa că între ele există o interdepedenţă cu efecte dezastruoase pentru aceştia.

Cercetătorii au stabilit că dependenţa de calculator şi televizor produce modificări structurale în psihicul uman ce pot avea ca finalizare chiar degradarea stării de sănătate fizică şi mintală; se poate ajunge chiar şi la declanşarea unor boli psihice. Dacă unii năpăstuiţi ai sorţii s-au născut cu aceste boli, alţii, ,,dependenţii de calculator“ (spun specialiştii), devin bolnavi printr-o involuţie psihică, determinată de persistenţa excitaţiei la nivelul sinapselor neuronale, indusă de imaginile virtuale agresive, precum şi de modificarea inconştientă a bioritmului vieţii. Vor zâmbi unii, iar alţii se vor simţi chiar ofuscaţi de această remarcă, dar realitatea este mai crudă decât ar putea să ne avertizeze aceste cuvinte, fiindcă, dincolo de nuanţele de interpretare, este în joc viaţa şi viitorul unor tineri care, din păcate, cad tot mai mult în plasa otrăvită a drogului supertehnicist, numit calculator sau televizor. Mulţi dintre părinţi au făcut eforturi financiare pentru a cumpăra un calculator, iar unii au crezut că oferă o şansă în plus copiilor pentru a se informa şi a creşte spiritual. Aparent aşa este, dar de multe ori aparenţele înşală. Nu de puţine ori, sub presiunea violenţei virtuale, buna intenţie se întoarce împotriva părinţilor ca un bumerang şi îi condamnă, fără drept de apel, să fie martori ai involuţiei personalităţii propriilor copii. Rar vom găsi filme sau jocuri, atât la televizor, cât şi pe internet, fără scene de violenţă fizică sau verbală, care să nu aibă un impact emoţional deosebit asupra copiilor. Tot mai mulţi tineri, elevi şi studenţi, au devenit sclavii calculatorului; până şi cele mai simple operaţiuni matematice ei le fac pe calculator, uitând chiar şi tabla înmulţirii. De regulă, omul aspiră spre libertate, mişcare şi comunicare directă, nu pentru înlănţuirea într-un scaun, cu ochii pironiţi zi şi noapte pe un ecran, până când ajunge să confunde realitatea cu lumea virtulală. Atât de parşiv este, uneori, calculatorul şi chiar televizorul, încât nici nu-ţi dai seama când te-a încătuşat şi te-a transformat într-un dependent (la fel ca şi drogaţii), consumator de imagini virtuale. Nocivitatea dependenţei de calculator este de-a dreptul înspăimântătoare, încât unii tineri nu au voinţa de a se desprinde de ecranul monitorului, nu au timp nici să mănânce, nici să se joace în aer liber, darămite să mai înveţe sau să muncească. De fapt, pentru ei, dependenţii de calculator, lumea virtuală, cu mesajele ei subliminale, devine închisoarea sufletului şi a inimii; pentru aceşti tineri nu mai există familie, prieteni şi profesie, nu mai există viitor. Fiindcă cine se aseamănă se adună, în grupul ,,băieţilor şi fetelor din reţea“, printr-o contaminare virtuală, se formează un comportament social şi individulal îngrijorător. De fapt, pentru a-şi masca slăbiciunea, ei refuză să se gândească la viitor şi se ascund de realitate, trăind într-o lume ireală, unde, printr-o simplă apăsare pe o tastă, devin megastaruri virtuale (mare eroare!!). De aici se desprinde portretul robot al dependentului PC: iresponsabil, blazat, în contratimp cu prezentul, suspicios, laş, credul, irascibil, labil psihic, lipsit de voinţă, cu o stare fizică precară, somnoros tot timpul, indiferent, marginalizat şi cu deprinderi de parazit, care consumă resurse financiare fără să producă nimic. Pentru ca acest scenariu să nu devină realitate, este absolut necesar ca părinţii să-şi joace rolul de părinţi autentici şi nu numai de Moş Nicolae sau de Moş Crăciun, care aduc daruri frumoase. Indiferent cât s-ar strădui unii şi alţii să demonstreze utilitatea calculatorului pentru copii, adevărul este unul singur: da, este bun, dar cu măsură şi selectiv. Cel mai bun sfat pentru copii şi elevi este cel pe care ni-l dădeau nouă bunicii: ,,De vrei să reuşeşti în viaţă, pune-te cu burta pe carte“; de aceea, noi îi putem atenţiona pe copii să nu se lase furaţi de mirajul lumii virtuale, fiindcă viaţa îi va sancţiona când le va fi lumea mai dragă. Părinţii îi vor ierta, poate prietenii îi vor înţelege, dar, în mod sigur, viaţa va trece pe lângă ei. Timpul irosit în zadar nu se mai întoarce; de aceea, este bine ca fiecare individ să-şi joace bine rolul în piesa zilei: copiii să crească frumos, elevii şi studenţii să înveţe cât mai mult, părinţii să muncească, iar bunicii să privească, cu sufletul împăcat, asfinţitul soarelui!