„Prin Biserică văd toată istoria neamului“

Puţini cercetători s-au preocupat într-un chip minuţios să descopere istoria fiecărei palme de pământ românesc. Din această categorie face parte şi cunoscutul profesor Dinică Ciobotea, de la Catedra de istorie a Universităţii din Craiova, autor a 41 de cărţi, a peste 200 de studii, articole, comunicări ştiinţifice şi participări la simpozioane naţionale şi internaţionale.

Am observat că multe dintre studiile dumneavoastră au un pronunţat caracter religios. Aş aminti doar materialul despre "Catedrala Sfântul Dumitru" din Craiova, "Bisericile din comuna doljeană Secu" sau "Mănăstirea Bistriţa". De unde această aplecare spre valorile spirituale? Primul meu articol cu înfăţişare ştiinţifică a fost publicat în Revista Mitropoliei Olteniei în 1975: "Urme despre bisericile comunei Secu", acesta fiind şi satul meu natal. Am un interes crescut pentru cercetarea istoriei Bisericii, pentru că prin ea văd toată istoria neamului, prefacerile de la o epocă la alta şi gradul nostru de civilizaţie. Este lucru ştiut că cele mai reprezentative monumente din istorie au fost bisericile. Nici nu este nevoie să pătrunzi într-o comunitate, căci cunoaşterea sfântului lăcaş înfăţişează exact poziţia ei în istorie. Preocuparea pentru istoria culturii şi civilizaţiei este perpetuă, actualmente lucrez la un studiu de cercetare despre Biserica "Sfântul Gheorghe-Nou" din Craiova, considerată un monument de valoare universală pentru că păstrează o pictură unică, realizată de Eustaţiu Stoenescu, unul dintre cei mai mari plasticieni ai secolului XX. Este o carte pe care o pregătesc împreună cu prof. Aurelia Florescu. "Preoţii erau reprezentanţii naţiunii române" Ca cercetător istoric, cum vedeţi impactul perioadei comuniste asupra conştiinţei religioase a românilor? Ura regimului comunist a îngroşat rândurile intelectualilor, preoţilor şi chiar ale oamenilor simpli în odioasele temniţe. Privindu-i pe oameni în epoca în care au trăit, observăm că reprezentanţii Bisericii au avut un cuvânt hotărâtor pentru ridicarea civilizaţiei la sate. Preoţii şi învăţătorii erau percepuţi ca reprezentanţi ai naţiunii române. Ei erau întrebaţi în orice problemă a comunităţii şi, din acest punct de vedere, în perioada interbelică, au jucat un rol foarte important în formarea conştiinţei individuale şi colective a neamului. Numai că al Doilea Război Mondial a răsturnat situaţia. România a ajuns sub fenomenul de comunizare şi preoţimea românească a avut de suferit. Am păstrat de la părintele Ioan Stoian, mare cărturar al Craiovei, un document în care sunt menţionaţi toţi preoţii din Oltenia care au suferit în închisorile comuniste. Este uimitor cum toată societatea a fost golită atunci de prezenţa acestor oameni, care reprezentau, de fapt, elementul de coeziune al comunităţii din care proveneau. Aveţi o activitate de cercetare foarte bogată: patruzeci şi una de cărţi, fără a mai lua în calcul sutele de articole ştiinţifice publicate în decursul vremii. Puteţi să enumeraţi câteva titluri? Ultima carte este "Istoria Domeniului Coroanei de la Segarcea - Dolj", o monografie care mi-a stârnit interesul şi a determinat un studiu laborios. Înaintea acestei aparaţii a fost "Istorie şi civilizaţie pe Valea de mijloc a Jiului: Filiaşi", în care, pe lângă aspecte istorico-geografice inedite, am evidenţiat această salbă de biserici din zonă: de la Mănăstirea Gura Motrului până la bisericile Braloştiţa, Argetoaia, Scaieşti, Coţofenii din Faţă, biserica din Almăj, Brădeştii din Dos sau capela de la Filiaşi. Însă cea mai apropiată sufletului meu este "Istoria moşnenilor", care a fost şi teza mea de doctorat, sub îndrumarea academicianului Dinu C. Giurescu, o clasă socială care ne individualizează ca popor, căci pe moşneni sau răzeşi îi întâlnim doar la noi, în spaţiul românesc. Sunteţi unul din fondatorii Societăţii de istorie din Oltenia "Izvoare". Ce obiective şi-a propus asociaţia? Asociaţia şi-a început activitatea de multă vreme. Iniţiativa a aparţinut istoricului Octavian Toropu, de la care am preluat-o. Este o societate ştiinţifică ce îşi propune să publice cât mai multe documente, izvoare istorice, cu scopul de a face cunoscută zona Olteniei. În perioada 1975-1980 aţi fost muzeograf principal la Muzeul Olteniei. Cum v-a influenţat această perioadă pe parcursul carierei dumneavoastră? A fost o perioadă de mare satisfacţie profesională, de împlinire a curiozităţii ştiinţifice, pentru că mergeam din sat în sat la toţi deţinătorii de bunuri, valori culturale. Este momentul când am cunoscut toate bisericile judeţului Dolj. Tot ceea ce am găsit interesant la aceşti oameni simpli s-a constituit în surse, puncte de plecare ale temelor pe care le-am abordat ulterior în cercetare. În afară de studiul despre Biserica "Sfântul Gheorghe-Nou", ce alte proiecte scriitoriceşti mai aveţi? Se află în lucru o monografie despre satul Cârcea, care cuprinde bineînţeles şi mănăstirea, biserica din sat, dar mai ales Biserica din Preajba, pentru că aceste sate (Preajba şi Cârcea) au avut o legătură aparte în istorie. Împreună cu părintele Mihai David, aflat acum la Bucureşti, lucrez la istoria Bisericii "Ştirbei", actualmente "Sfânta Treime" din Craiova, care prezintă similitudini cu Biserica "Sfântul Dumitru". Premiul "Nicolae Bălcescu" al Academiei Române Dinică Ciobotea este membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România şi al SNR, fondator al Societăţii de istorie din Oltenia "Izvoare", directorul Editurii "Helios" din Craiova. Meritele deosebite pentru laborioasa activitate de cercetare asupra fenomenului istoric i-au fost recunoscute prin mai multe premii şi dinstincţii obţinute de-a lungul timpului: Premiul "Nicolae Bălcescu" al Academiei Române, Premiul "Lucian Roşu" - filiala Academiei Române din Iaşi, Premiile "Gheorghe Brătianu" şi "Nicolae Iorga" ale Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, 10 diplome de onoare şi de excelenţă.