Propolisul, excelent remediu în bolile digestive

Astăzi încercăm să prezentăm propolisul, un produs de o valoare terapeutică excepţională, apreciat ca unul dintre cele mai eficiente „medicamente” din natură. Propolisul, numit şi „cleiul de albine” sau „penicilina rusească”, este un produs apicol extrem de preţios. Constă dintr-un amestec de substanţe răşinoase, lipicioase, de culoare verde-brună sau cafenie, cu aromă plăcută de răşină şi balsamuri. Este prelucrat de albinele lucrătoare după colectarea unor produse biologice din cel puţin 20 de specii de arbori care produc secreţii răşinoase, şi anume din mugurii unor copaci (plop, mesteacăn, arin, castan, fag, frasin, pin, brad), tulpini şi ramuri tinere, peţiolul frunzelor şi scoarţă (salcie, prun). La această materie răşinoasă, albina adaugă secreţiile glandelor salivare care conţin enzime, ceară şi alţi compuşi biochimici.

Atât culoarea, cât şi aroma şi compoziţia chimică a propolisului diferă în funcţie de speciile vegetale de pe care s-au colectat materiile prime. Culesul se face în zile călduroase, cu temperaturi mai mari de 20 de grade C, când produsul finit devine plastic. De la un stup, apicultorii iscusiţi pot recolta o cantitate de 100-400 grame de propolis, în funcţie de zonă.

Datorită componentelor chimice multiple, propolisul este considerat cel mai preţios produs apicol, cu o mare diversitate de acţiuni terapeutice: bactericide, antiseptice, antivirale, antitoxice, antiparazitare, epitelizante, cicatrizante, antiinflamatoare, diuretice, analgezice, antitumorale, anticanceroase, regeneratoare şi stimulatoare ale sistemului imunitar. Prin aceste proprietăţi intervine pozitiv în ameliorarea şi vindecarea multor afecţiuni maladive, fizice şi psihice.

De remarcat că propolisul îşi păstrează nealterată capacitatea antimicrobiană, spre deosebire de antibioticele de sinteză faţă de care bacteriile dezvoltă o rezistenţă treptată, ceea ce face necesară introducerea periodică a unor noi produse.

Propolisul intervine benefic în:

■ tratarea bronşitei acute, broşietaziei, a astmului infecţios şi abcesului pulmonar - se utilizează tinctura de propolis (30%), din care se iau câte 15-30 picături de 3 ori pe zi, înainte de mese, într-un păhărel cu lapte sau apă călduţă, într-o cură care durează până la vindecare;

■ gripă, răceală, guturai, traheită şi laringită cronică - se utilizează tinctura de propolis 20%, cu acţiune antivirală (20-30 picături diluate într-un păhărel cu apă sau lapte, de două-trei ori pe zi, înainte de mese cu o oră). Cu această tinctură se face gargară după care se înghite sau se fac inhalaţii dimineaţa şi seara;

■ afecţiuni cardiovasculare - s-au constatat efecte remarcabile asupra sistemelor capilare prin reducerea fragilităţii şi refacerea elasticităţii vaselor sanguine periferice datorită acţiunii vasodilatatoare produse de prezenţa flavonozidelor naturale;

■ bolile aparatului digestiv - în gastrite hiperacide şi ulcere (gastric şi duodenal) se pun 30 picături tinctură de propolis (20%) pe o felie de pâine albă şi uscată, care se mestecă bine şi se înghite pe stomacul gol, de patru ori pe zi, având efecte cicatrizante şi de reglare a secreţiei sucurilor acide (de aceea nu se consumă fără pâine). Efecte favorabile au fost menţionate în enterite, colite acute şi cronice, steatoză hepatică, colecistite cronice, hepatită, ciroze, boli virotice ale stomacului şi în stimularea secreţiei biliare. Se foloseşte tinctura de propolis (20%), dimineaţa pe stomacul gol câte 30-40 picături. În durerile de stomac se iau câte 30 de picături tinctură în 100 ml lapte cald, dimineaţa pe stomacul gol. Se poate lua şi pulberea de propolis brut, măcinată fin, 10-20 g pe zi, cu o oră înainte de mese, până la vindecarea completă. 

(Din arhiva de articole a prof. univ. dr. Constantin Milică)