Răspundem cititorilor: Ceapa şi usturoiul fluidifică sângele bolnavilor de arterită

Violeta D., Bucureşti: „Ce alimente au voie să consume bolnavii care suferă de arterită?“

Prof. Constantin Milică: În cazul acestor persoane, se suprimă consumul alimentelor care încarcă organismul şi solicită un efort de prelucrare, matabolizare şi eliminare: carne de porc, raţă şi gâscă, preparate din carne, grăsimi animale, mezeluri, conserve, gălbenuş de ou (bogat în colesterol), prăjeli, sare, cafea, ciocolată, alcooluri tari şi, mai ales, tutun. O zi pe săptămână se impune un repaus alimentar absolut, consumând numai lichide sub formă de ceaiuri şi sucuri de rădăcinoase (morcov, ţelină, sfeclă roşie, păstârnac, pătrunjel) şi din fructe proaspete (lămâi, portocale, grepfrut, mere roşii) care conţin cantităţi mari de vitamina C. În celelalte zile se recomandă carne de pasăre (150-200 g), peşte alb, lapte degresat, iaurt, ulei vegetal fără colesterol sau presat la rece, pâine integrală sau graham, germeni de grâu, miere de albine în puţin oţet de mere, o lingură de lactat de calciu şi un adaos zilnic de vitamina E (de 3 ori pe zi înainte de mese). O atenţie deosebită se acordă consumului zilnic de legume proaspete, mai ales tomate bine coapte, întrucât licopenul, un compus carotenoidic, are proprietăţi antioxidante asupra arterelor. Ceapa şi usturoiul (3-5 căţei pe zi) fluidifică sângele, determină dilatarea arterelor şi împiedică formarea de cheaguri. De asemenea se recomandă o cură de 10-14 zile cu drojdie de bere preparată din 4 linguri drojdie în 500 ml lapte, apă, suc de roşii sau de lămâie; după amestecare se ţine în frigider şi se consumă întreaga cantitate în 3 reprize pe zi. Regimul alimentar propus asigură organismului o cantitate suficientă de vitamine (A, B, C, E, PP), mai ales prin consumul sucurilor de legume şi fructe, cu adaos de 50-100 g germeni de grâu şi 2-3 linguriţe de drojdie de bere uscată. Regimul de viaţă prevede următoarele recomandări: - evitarea statului prelungit în picioare şi chiar în poziţie şezând pe scaun „picior peste picior“, fără un suport pentru ridicarea picioarelor; - evitarea mersului pe jos pe distanţe mari, mai ales pe terenuri în pantă sau cu denivelări mari, fiind preferat un mers în ritm constant (o oră pe zi), pe distanţe crescânde, pe terenuri plane, care să alterneze cu repausul la pat; - evitarea factorilor favorizanţi ai bolii: frig, umezeală, căldură excesivă, traumatisme locale, infecţii virotice şi interzicerea categorică a consumului de tutun şi a profesiilor nocive.