Răspundem cititorilor: Deficitul de vitamina D la copil duce la rahitism

Cerasela V., jud. Olt: „De ce apare deficitul de vitamina D la copil şi cum se manifestă?“

Dr. Doina Dumitriu, medic de familie: Organele ţintă asupra cărora acţionează derivaţii activi ai vitaminei D sunt intestinul, osul, rinichiul, parotiroida şi muşchiul. La nivelul intestinului, funcţia esenţială a vitaminei D este de a favoriza absorbţia calciului şi fosforului. La nivelul osului vitamina D are un efect de mobilizare a calciului. Creşterea calciului extracelular reprezintă o condiţie esenţială pentru iniţierea depunerii sale în matricea osoasă în prezenţa fosfaţilor. Vitamina D favorizează depunerea calciului în matricea osoasă prin creşterea concentraţiei de acid citric şi prin alte modificări locale. În rinichi, vitamina D3 favorizează reabsorbţia calciului şi fosforului la nivelul tubilor renali. În muşchi, vitamina D3 favorizează sinteza proteinelor contractile, iar în parotide controlează sinteza şi eliberarea parothormonului. Cauzele care determină o carenţă sau o inactivitate a vitaminei D în organismul uman sunt foarte numeroase. Aportul inadecvat de vitamina D reprezintă cea mai frecventă cauză a deficitului de vitamina D la nou-născuţi din mame carenţiale şi la sugari. Alimentaţia exclusiv lactată, în special cu lapte de vacă, fără suplimentare de vitamina D, lipsa expunerii la soare şi diversificarea incorectă a alimentaţiei reprezintă alte cauze des întâlnite ale deficitului de vitamina D la sugar. Şi sugarii alimentaţi la sân prezintă, de asemenea, riscul deficitului de vitamina D, deoarece laptele de mamă conţine cantităţi mici de vitamina D. În cazul sugarului alimentat la sân, o expunere corectă la soare ar putea exclude posibilitatea deficitului de vitamina D. Cum însă această condiţie este greu de respectat şi în unele zone geografice sau industrializate este aproape imposibil de realizat, suplimentarea devine necesară şi în cazul alimentaţiei naturale. Manifestarea clinică a deficitului de vitamina D este rahitismul carenţial care se traduce prin deformări osoase caracteristice (deformarea tibiilor şi a coloanei vertebrale, torace evazat la bază). La aceste manifestări se asociază hipotonie musculară, anemie, iar în formele severe se pot produce fracturi spontane. Prematuritatea este considerată, în general, ca o stare cu predispoziţie particulară pentru deficitul de vitamina D, mai ales când greutatea la naştere este foarte mică. Alimentaţia cu lapte fortificat cu vitamina D nu previne manifestările clinice, deoarece aportul alimentar cantitativ mic, corespunzător cu greutatea, nu asigură cantitatea necesară zilnic.