Răspunsuri duhovniceşti: Binele este ascuns sub durerea inimii

Data: 11 Mai 2008

Cum să mă întăresc când cineva apropiat este bolnav?

Vă împărtăşesc pe deplin amărăciunea prilejuită de boala lui N. Domnul să vă trimită toată mângâierea. Rugaţi-vă Domnului şi, totodată, afundaţi-vă în izvoarele unde vă aşteptaţi să aflaţi mângâiere. Cunoaşteţi deja aceste izvoare şi le căutaţi. Continuaţi cu răbdare şi veţi afla, căci tot cel ce caută cu răbdare şi cu credinţă află - nu totdeauna ce doreşte, dar totdeauna ceea ce binevoieşte Dumnezeu spre binele lui. În amărăciuni, binele este ascuns sub durerea inimii; de asta nu se simte şi nu se vede, măcar că el există cu adevărat. Şi la Dumneavoastră el există şi lucrează, atât în N., cât şi în Dumneavoastră. Deci, fiţi senin, crezând cu smerenie. Ce aţi dori pentru N.? Bunăstarea vremelnică sau mântuirea veşnică? Vă este greu să alegeţi. Mai degrabă le-aţi alege pe amândouă - dar dacă prima nu se împacă cu cea de-a doua, fireşte că o veţi alege pe cea din urmă, fără să staţi pe gânduri, lepădând-o pe cea dintâi. Aşadar, statorniciţi-vă în minte şi în inimă că datorită cursului unor evenimente din viaţa Dumneavoastră şi a ei, pe care voi nu le vedeţi şi nu le ştiţi, N. avea neapărată nevoie de curmarea gustării bunătăţilor văzute - pentru o vreme sau pentru totdeauna. Şi Domnul a făcut aşa, rânduindu-i sau îngăduind să vină asupra ei o boală grea. Prin această boală, El a acoperit-o de tot ce putea să aibă o rea lucrare asupra aşezării ei sufleteşti. Primejdiile duhovniceşti vor trece şi sănătatea i se va întoarce. Dacă nu vor trece, va rămâne aşa. Oricum, temei de frică pentru mântuirea ei veşnică nu aveţi. Judecând după îndeletnicirile pe care spuneţi că le are, aşezarea ei sufletească este bună. Acum ea suferă. Puterile îi vor spori prin răbdarea senină şi prin credinţa Dumneavoastră, ca şi prin faptul că o încredinţaţi voii lui Dumnezeu. Aşadar, dobândiţi credinţă bună în binefăcătoarea purtare de grijă a lui Dumnezeu şi prin aceasta îndepărtaţi toate amărăciunile ce tulbură mintea şi inima. (Sf. Teofan Zăvorâtul, Mântuirea în viaţa de familie)