Răspunsuri duhovniceşti: Ceea ce ar putea face Dumnezeu pentru mântuirea unui om nepăsător e să-i trimită necazuri

Celui ce trăieşte în belşug şi desfătare i se pare că nu are nevoie de sprijinul lui Dumnezeu; are acesta vreo cale spre mântuire?

Mântuirea şi, mai departe, desăvârşirea şi îndumnezeirea se realizează prin puterea lui Dumnezeu, cu împreună lucrarea omului. Astfel stând lucrurile, e greu de presupus vreo cale de mântuire pentru cei ce nu colaborează cu Dumnezeu, în vederea mântuirii. Ceea ce ar putea face Dumnezeu pentru mântuirea unui om nepăsător e să-i trimită necazuri, ca să se trezească din nepăsare, bine ştiindu-se că uneori necazurile au darul de a-l trezi pe om, de a-i îndrepta mintea către Dumnezeu şi de a-l angaja pe o cale superioară. Ar mai putea fi, apoi, şi o mântuire de ultimă clipă, cum a fost tâlharul cel credincios despre care ştim din Sfânta Evanghelie de la Luca (23, 41). Dar o astfel de mântuire, de ultimă clipă, deşi cu valoare în veşnicie, nu poate fi considerată drept „o cale spre mântuire“, ci doar un har special al lui Dumnezeu, în temeiul cuvântului spus de Mântuitorul nostru „Ceea ce la oameni este cu neputinţă, cu putinţă este la Dumnezeu“ (Marcu 10, 27), pe considerentul că „la Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputinţă“ (Luca 1, 37). Singurul lucru pe care îl putem face noi, pentru oamenii nepăsători, este să ne rugăm lui Dumnezeu să le dea chip de pocăinţă şi „cale de mântuire“, cum ştie El şi când ştie El. Dacă ne rugăm pentru cei ce s-au mutat din această viaţă pământească având noi nădejde la mila lui Dumnezeu, cu aceeaşi nădejde ne putem ruga pentru cei vii, nepăsători faţă de a lor mântuire. (arhim. Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovniceşti, vol. II)