Răspunsuri duhovniceşti: Este un mare păcat ca soţii să amâne naşterea de copii din motive materiale

Ce trebuie să facă soţul/soţia dacă unul sau altul nu vrea să aibă copii, în primii ani de căsătorie?

Dacă soţia îşi calcă jurământul de la cununie, dat înaintea lui Dumnezeu, a naşilor şi a soţului, şi nu vrea să rămână însărcinată îndată după căsătorie, obligându-l pe soţ să o păzească pe motiv că este prea tânără, că se teme de naşterea de copii, că este bolnavă, că încă nu şi-a terminat studiile sau pentru că încă nu au casă, serviciu şi sunt săraci, soţul trebuie să ceară imediat sfatul duhovnicului şi să se roage mai mult lui Dumnezeu, pentru soţie. Dacă ea nu se învoieşte să nască copii, soţul nu are voie să ducă viaţa conjugală cu dânsa, căci amândoi cad sub osânda desfrânării şi a uciderii. În această situaţie, soţii trebuie să urmeze porunca duhovnicului. Să nu strice însă căsătoria, căci, cu rugăciune şi sfătuire duhovnicească, soţia va accepta, până la urmă, să nască, spre lauda lui Dumnezeu şi mântuirea lor. Este un mare păcat ca soţii să amâne naşterea de copii, din motive materiale, pământeşti. În această situaţie, soţii sunt opriţi de la Sfânta Împărtăşanie până când vor naşte copii, pentru că se păzesc şi fac avorturi, spre a lor osândă. Dacă nu ascultă nici de duhovnic, nici de soţ, nici de rude, şi nici de naşi, atunci soţul are voie să dea divorţ de ea şi să-şi ia altă soţie, fiindcă este mai mare păcat să trăiască cu o femeie ucigaşă şi neascultătoare, decât să se recăsătorească. Însă, să urmeze sfatul preotului şi al episcopului respectiv. (Călăuză ortodoxă în familie şi societate, arhim. Ioanichie Bălan)