Răspunsuri duhovniceşti: Fără Dumnezeu nu ajungem nicăieri

O relaţie de prietenie dintre un băiat şi o fată poate dura dacă cei doi nu sunt credincioşi?

Să ştiţi că nici inteligenţa, nici orice educaţie nu are nici o valoare dacă nu este în slujba dragostei şi a iubirii. Dar nu putem să-i oprim să nu se căsătorească. Însă, nu ajung nicăieri dacă nu sunt cu Hristos. „Ne iubim, şi gata!“ Acesta este instinct şi nimic altceva. Iubirea aceea nu are durabilitate.

Căsătoria în sine trebuie să se facă după cum spune proverbul: ori bine, ori deloc! - fiindcă este în slujbă unui ideal, nu în slujba plăcerilor numaidecât. Iubirea, căsătoria care urmează, dacă nu slujeşte unor idealuri mai înalte - chiar necăsătorit, dar mai ales căsătorit -, sigur că nu ajungi la nimic pozitiv: nu faci decât să pierzi un timp atât de scump.

Dacă se iubesc, este un fel de a vorbi. Ce rost are să mai vorbim că se iubesc, dar nu cred în Dumnezeu! Nu există nici un fel de siguranţă de percepere în viitor, de sens, de scop, dacă nu există Dumnezeu. Dacă nu este în Biserică, nu există nimic! Acesta ar putea să fie răspunsul care să răspundă la întrebarea ce aţi pus-o.

Ce să le cerem? Căsnicia are nevoie de educaţia copiilor, de a-i învăţa să se închine. Pot să trăiască ca nişte păgâni, fără nici un fel de ideal? N-au bătut clopotele destul ca să se deştepte tineretul acesta? (Ne vorbeşte părintele Arsenie)