Răspunsuri duhovniceşti: „Fericiţi sunt tinerii care poartă mare grijă de bătrânii lor“
Cum trebuie să ne comportăm cu bolnavii din spitale, azile şi case de copii?
Trebuie să-i îngrijim cu aceeaşi răbdare şi milă creştină pe care o acordăm şi bolnavilor din familiile noastre, ştiind că, pe lângă medicamente, au nevoie de mângâiere şi de cuvinte creştine de îmbărbătare. Mare plată au de la Dumnezeu medicii, asistentele medicale şi personalul de serviciu care îngrijesc cu dragoste şi dezinteres material pe toţi bolnavii şi bătrânii din spitale şi azile, indiferent de credinţa şi starea lor socială. Nu este pe pământ o faptă a milei creştine mai mare ca aceasta.
În schimb, vai de medicii, asistentele şi personalul de serviciu din spitale, sanatorii, dispensare, azile şi case de copii orfani şi handicapaţi care iau bani chiar şi de la rudele lor, pentru a-i opera şi trata cum trebuie. Aceeaşi osândă o au şi medicii şi asistentele care, fiind neglijenţi şi lipsiţi de milă, lasă bolnavii să moară, dominaţi de interese materiale.
Dar cea mai grea osândă o vor lua de la Dumnezeu medicii şi asistentele care operează avorturi, atât la spitale, cât şi în familie, pentru bani şi daruri. Pentru cei care sunt vinovaţi în mod direct de acest păcat nu este mântuire, decât dacă se pocăiesc până la moarte şi din toată inima.
Pentru bătrâni, trebuie să purtăm aceeaşi grijă ca şi pentru părinţii noştri trupeşti. De aceea, rudele lor, mai ales fiii, fraţii şi nepoţii sunt obligaţi creştineşte şi omeneşte să le dea cinstea, ascultarea şi respectul cuvenit, apoi să-i îngrijească, să le asigure cele necesare, să-i ducă la preoţi şi la biserică şi să le asculte sfatul şi cuvântul.
Fericiţi sunt tinerii, fiii şi nepoţii care poartă mare grijă de bătrânii lor, de cei bolnavi şi văduvi şi de cei părăsiţi, în spitale şi în azile. Iar cei ce persecută, ocărăsc şi chiar lovesc pe părinţii lor bătrâni şi bolnavi vor lua grea osândă de la Dumnezeu.
Prima grijă ce trebuie să o avem pentru cei bătrâni este ca aceştia să fie spovediţi din copilărie la preoţi, împărtăşiţi şi împăcaţi cu toţi ai lor, ca să nu meargă la Hristos în haină nevrednică de împărăţia cerurilor. (Călăuză ortodoxă în familie şi societate, arhim. Ioanichie BĂLAN)