Răspunsuri duhovniceşti: Hristos - „Paştile nostru, jertfa cea vie şi nejertfită“

Care este legătura dintre moarte şi Înviere?

Iisus Hristos, Domnul nostru, moare şi înviază! Mai adânc, Se jertfeşte pentru a ne descoperi o nouă viaţă, cea a Învierii. Moartea Lui este şi jertfă, pentru că este oferire de bună voie. „Venind Domnul spre patima cea de bunăvoie, pentru mântuirea noastră, Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru“, mărturiseşte Biserica în Otpustul Duminicii Stâlpărilor.

Domnul Se aduce pe Sine jertfă de bunăvoie şi fără păcat, deci fără sămânţa morţii. Numai jertfa, numai moartea ca jertfă, are drept ţel viaţa. „Jertfa nu vrea moarte pentru moarte, ci moarte pentru viaţă“ (V. Jankelevich), pentru un plus de viaţă. „Crucea, ca moarte a lui Hristos, dă morţii prin ea însăşi un alt sfârşit în biruirea morţii, adică inversează rostul morţii, făcând-o din moarte care pune capăt vieţii moarte care se desfiinţează prin ea însăşi, eliberând viaţa de moarte: Hristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând.“ Astfel, Paştile înseamnă deodată moarte, ca jertfă şi Înviere, „trecere de la un mod de a fi la altul“, trecere care cuprinde aceşti doi poli, doi timpi - jertfă şi Înviere -, ca trecere într-un nou mod de viaţă, la un plus de viaţă, la „mai multă viaţă“ (Ioan 10, 10). Aceasta o face Hristos Domnul şi prin aceasta El ne descoperă condiţia, vocaţia noastră originară, vocaţia pascală a făpturii. Propriu-zis, Domnul o restaurează. Biserica Îl numeşte pe Hristos: „Paştile nostru, jertfa cea vie şi nejertfită“. În Întruparea, Crucea, Învierea, înălţarea la cer, trimiterea Duhului Sfânt de la Tatăl, Domnul ne descoperă taina, puterea creatoare a jertfei, a jertfei pascale. Ne-o descoperă din El, ca origine şi izvor al ei; mai profund, ne-o descoperă ca Paşti din veci, înainte de însăşi întemeierea lumii. (Convorbiri duhovniceşti cu pr. Constantin Galeriu)