Răspunsuri duhovniceşti: Inima - centrul duhovnicesc din fiinţa fiecăruia
La rugăciune pot veni lacrimi şi de la diavol?
Foarte multe! De la diavol, dar şi de la fire. Durerile mari, pe care le avem în viaţa noastră de toate zilele, se liniştesc prin plâns, prin lacrimi. Sunt o serie de lacrimi ale isteriei. Sunt însă şi lacrimi de bucurie pentru succes pământesc. Sunt lacrimi duhovniceşti, care mai greu vin asupra noastră - lacrimi de pocăinţă. Sunt foarte bine primite de Dumnezeu, atunci când ne pare rău de nişte fapte urâte făcute în viaţa noastră, când ne căim din toată inima; sunt lacrimile rugăciunii noastre de căinţă. Aceste lacrimi sunt plăcute lui Dumnezeu. Lacrimile celelalte, omeneşti, ne descarcă oarecum de apăsarea sufletească, dar sunt de folos imediat; nu ajută la rugăciune.
Cum e cu distincţia pe care o fac Sfinţii Părinţi între minte şi inimă?
Distincţia este uşor de făcut, pentru că sunt două locuri speciale în care sunt cuprinse aceste două centre. Mintea e în cap şi celălalt centru este inima, unde este sentimentul, unde este voinţa. Şi în cap este inteligenţa şi memoria. Însă, în viaţă duhovnicească, inima duhovnicească nu coincide cu inima această carnală. Inima duhovnicească este centrul în care locuieşte Dumnezeu în noi. Acest centru este numit tot inimă. În acest centru, în inimă, poate locui Dumnezeu sau poate locui vrăjmaşul. Şi poate locui orice patimă. Când este Duhul Sfânt în noi, fiind creaţi să-L avem în noi, viaţa noastră este plină de lumină, de omenie, de dragoste, plină de smerenie. Aşa încât, inima aceasta de care am fost întrebat este centrul duhovnicesc din fiinţa fiecăruia dintre noi. (arhim. Sofian BOGHIU, Sfaturi căte tineri)